„Dragi” profesori, nu vă iubiți meseria

Update: Articolul acesta a generat foarte multe reacții, atât din partea profesorilor, cât și din partea elevilor și a părinților. Unele dintre cele ale cadrelor didactice pot fi citite aici, pe forumul educational SEI. Apreciez faptul că lucrurile pe care le-am scris au ajuns la multe persoane și mă bucur că există oameni care lucrează în sistem și mă susțin. Totuși, nu am putut să nu observ limbajul folosit de către cei pe care i-am „supărat” cu opiniile mele, cei care continuă să considere că sunt superiori doar pentru că au catalogul și că elevii trebuie să le mulțumească pentru că există, indiferent de calitatea pe care o au ca dascăli.

Aș vrea să cred că toți profesorii își iubesc meseria. Că se trezesc dimineața gândindu-se cu bucurie la noua zi în care își continuă sarcina, în care își urmează pasiunile: domeniul pe care l-au studiat ani de zile și împărtășirea cunoștințelor cu cei mai tineri. Aș vrea, dar nu pot – mi s-a dovedit mult prea des contrariul.

„Dragi” profesori, nu vă iubiți meseria. Nu o iubiți, pentru că dacă ați iubi-o, ați avea o sclipire în ochi atunci când ne vorbiți – se numește pasiune și nu apare decât cu ocazia a două tipuri de senzații:

Protejat: Fără „pentru că” după „te iubesc”

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Simularea – bună sau…?

În clasa a noua nu aveam nici un stres. Abia scăpasem de evaluarea națională, primul examen care a provocat neliniște, teamă, emoții. Îmi amintesc mulțumirea pe care am simțit-o după proba la română și anxietatea care m-a cuprins în timpul celei la matematică. Că greșisem aia și aia și aia, dar pe barem tot nu voiam să mă uit. Întotdeauna am urât baremele și rezolvările verificate în clasă, imediat după ce am dat un test.