Just another day (in Paradise)

Nu mai ştiu de câte ori mi-am spus că locul unde mă simt cel mai bine e locul unde sunt acasă. Acasă poate fi în mai multe părţi,ştii? În alt oraş, în altă ţară, în altă casă.

Eu am început să mă simt acasă undeva unde nu mai simt presiunea cum mă urmăreşte. Unde sunt cu persoane care o fac să dispară şi în schimb Continuă lectura „Just another day (in Paradise)”

Comparaţiile dăunează

largeUneori am impresia că perioada aia din viaţa unui om numită copilărie e o sursă minunată de inspiraţie.

Spuneam într-un articol mai demult că aveam în plan încă de pe la vreo 8 ani să ţin minte toate trăirile de atunci, toate lucrurile la care ai mei îmi spuneau „nu!”, toate momentele când mama nu mă înţelegea (fapt care ulterior a devenit Continuă lectura „Comparaţiile dăunează”

Ce-i cu gelozia asta?

femei geloaseUnii o numesc imaturitate. Alţii îi spun prostie. Eu îi spun doar gelozie. Sau poate sare. De ce sare?

Păi, uite.  “Puţină gelozie e precum sarea din supă. Se ştie însă că poţi scăpa mai multă sare în supă.”    Alberto Sordi Continuă lectura „Ce-i cu gelozia asta?”

Ea e frumoasă ?

ea e frumoasa

Când e o femeie frumoasă? Când o judecă ochii şi vorbele tale, când o judecă el-ul ei sau când se judecă singură?

Când are rochie strânsă şi pantofi înalţi de lac sau când o vezi numai în tricoul lung prin casă? Îmbrăcată sau Continuă lectura „Ea e frumoasă ?”

Ninsoare, femei şi Bukowski

Sau Femei de Bukowski. Ieri am mers la bibliotecă şi mi.am luat două cărţi. Accidentul

large8de Nicholas Sparks si Femei de Charles Bukowski. Abia aşteptam să o citesc pe a doua, şi recunosc că prima îi era alternativă.

Citind Cele cincizeci de umbre ale lui Grey, am descoperit că merg şi romanele erotice introduse în lista mea de lecturi. Bine, nu prind mereu pentru că greu găsesc una care să aibă şi un ceva mai realist în ea, pe lângă scenele specifice genului, aşa că am zis să încerc Bukowski.

Încă nu ştiu dacă am făcut rău sau bine. Cert e că într-o oră am citit câteva capitole din Femei. Ningea, era destul de cald, şi nici net-ul nu mă Continuă lectura „Ninsoare, femei şi Bukowski”

Sensibilizare

Azi sunt sensibilă. Ştiu că în orice zi sunt dar cum spuneam şi prin Despre Diana , nimic nu mă face mai vulnerabilă decât ceva aflat în suferinţă. Un ceva. Un bătrân ca cel pe care îl văd aproape în fiecare zi cărându-şi geamantanul vechi prin oraş, ca şi cum ar duce în el toate amintirile vieţii sale.

Mereu am fost curioasă ce e în geamantanul ăla învechit sau de ce Continuă lectura „Sensibilizare”

Habar nu ai câte poţi gândi

la ce ajuta scrisulAcum ceva timp publicam un articol despre importanţa scrisului. Azi mintea mea s-a (re)gândit la cât de frumos e.

Nu cred că îi voi putea înţelege pe cei care nu încearcă măcar odată, chiar dacă timp de  mulţi ani  tot ce au notat pe-o foaie au fost numere de telefon, calcule de cheltuieli şi planificări succinte în agendă. Cu atât mai puţin nu îi voi înţelege pe cei care se trezesc cu tehnologia în mână şi totuşi emailurile au fost tot ceea ce au redactat.

Scrisul te dezgheaţă. E ca o cheiţă care odată răsucită îţi pune imaginaţia să danseze. Scrie ficţiune, începe cu o poveste aiurea. Poate nu e chiar aşa aiurea la final. Poate te gândeşti s-o vadă şi alţii. Poate.

Eram în clasa a cincea când după ce terminasem de citit Harry Potter şi Camera Secretelor, o săptămână întreagă nu am făcut altceva decât să scriu pe un caiet mic o poveste pe care mă gândeam că o să o public şi va fi la fel de celebră. Bine, era la fel ca ceea ce citisem în Harry, cu câteva schimbări de nume şi personaje. Era un vis pe care eu l-am trecut pe foaie, şi pe care l-am abandonat când a venit realismul peste mine.

Dar am scris, şi dacă Continuă lectura „Habar nu ai câte poţi gândi”

Fictiv – iubeşte-l

Ador să mă gândesc la toate zilele în care ne vedem şi mă ţine în braţe ca si cum nu ar mai fi ziua de maine. Ştii, într-o zi, cand nu mai eram nici în pat, nici lângă foc, ci în miezul ăla vuitor de aglomeraţie urbană, mi-a zis că i-ar plăcea doar să mă ţină în braţe. Să profite de liniştea mea, de senzaţia de căldură pe care i-o da spatele meu lipit de pieptul lui. Şi a fost mai el cum mi-l visam eu decât niciodată. A fost romantic, un fel de el obişnuit, dar Continuă lectura „Fictiv – iubeşte-l”

Suntem ceea ce iubim?

largeChiar aşa? Am aflat şi eu de curând că vorba asta, simplă dar complexă, îi aparţine lui Nichita Stănescu. Am aflat şi că a fost propusă la analiză la examenul de bacalaureat din 2011. Subiectul suna ceva gen Exprimaţi-vă opinia, într-un text de 15-30 de rânduri în legatură cu afirmaţia lui Nichita Stănescu –Suntem ceea ce iubim ” .

Ok, text argumentativ bineînţeles, că mai răruţ vezi la bac să te lase să debitezi tu acolo, fără o încrengătură Continuă lectura „Suntem ceea ce iubim?”