Despre moarte și Păpușile Cristinei Nemerovschi

Astăzi am terminat de citit încă o carte a Cristinei Nemerovschi: Păpușile.

Cartea asta nu e despre două fete îndrăgostite, așa cum s-ar grăbi cei cu orizonturile strâmt închise să afirme. Cartea asta e despre două suflete îndrăgostite, oricât de clișeic ar suna. Nu am observat pe parcursul ei acea „mare diferență” dintre relațiile heterosexuale și relațiile homosexuale. Tot ce am observat au fost manifestările unei iubiri: complicată, tinerească, nebunească, nepăsătoare, profundă, neînțeleasă, dar iubire. De fapt manifestările unei iubiri care întâlnește moartea – o parte din ea se pierde, arde, dispare și lasă în urmă un car de amintiri greu de controlat, greu de pus în echilibru cu viața din urmă. Continuă lectura „Despre moarte și Păpușile Cristinei Nemerovschi”

Reclame

Într-un final, nu ne amintim decât de lucrurile care ne-au marcat. Nu luptăm decât pentru ceea ce ne dorim cu adevărat și poate nici atunci nu luptăm îndeajuns cât să câștigăm.

Renunțarea poate însemna multe. Fiecare zi trăită reprezintă alegerea inconștientă de a continua. Dar la finalul oricărei perioade, indiferent ce implică ea, cei care au renunțat încetează să mai existe pentru umanitate.

Zic să nu renunțăm niciodată conștient la noi înșine.
wallhaven-200437

Noi nu suntem noi, noi suntem ceea ce iubim

Cred că singurul caz în care proverbul „niciodată să nu spui niciodată” nu se aplică e atunci când vine vorba de moarte. Moartea înseamnă teamă. Teamă de necunoscut, teamă de durere, teamă de consecințe, teamă de inevitabil. Nu am vrea, oare, să știm ce se întâmplă după moarte cu acea parte nevăzută, dar simțită, care îl face pe om om, numită suflet? Continuă lectura „Noi nu suntem noi, noi suntem ceea ce iubim”