Revoltă

Discuţia se repetă des. Uneori dimineaţa, alteori seara, uneori din senin, alteori premeditat. Mereu, mereu, acelaşi subiect, pe atât de inepuizabil, pe atât de uzat şi clişeic.

-De ce nu îţi place? De ce nu vrei să mă asculţi? De ce mereu vrei să faci pe dos?

-Nu vreau să fac pe dos. Te-am ascultat mereu, dar mai asculţi ceva ce se repetă la infinit?

-Nu faci bine. Nu ai ambiţie. Nu ai Continuă lectura „Revoltă”

Reclame

Te intrebi de ce nu iti place scoala?

Unele lucruri merita repetate la nesfarsit.

BLOG SIMPLU

Stie toata lumea ca, de ceva mult timp incoace, scoala a devenit un fel de inchisoare democratizata. Adica esti obligat sa mergi ( ok, poate nu neaparat, decat 10 clase) si esti obligat sa ramai, 6 ore

Vezi articolul original 456 de cuvinte mai mult

You’ve got a heart as loud as lions

BLOG SIMPLU

So why let your voice be tamed?

Stiti oamenii aia care tac mereu, care niciodata nu au nimic de spus, care stau langa ceiallti dar nu fac parte din cercul lor? Care au ceva inocent in ei, poate extrem de inocent, si o tacere care le da un aer misterios si trist. Nostalgic, ca si cum fiecare zi din viata lor ar fi

Vezi articolul original 250 de cuvinte mai mult

Slăbiciune, mă ştii ?

Cea mai bună armă a vieţii, pe care o foloseşte atunci când vrea să te zguduie din temelii, e să îţi arunce trecutul în faţă, să îl înveţte cum să îţi spună parşiv :”Ia-mă, sunt aici! Uită-te la mine! Nu scapi, nu scapi, nu scapi. Mă ai în tine!”. Şi întreaga ta fiinţă Continuă lectura „Slăbiciune, mă ştii ?”

Dragoste, timp, distanţă

Cum îmi vedeam relaţia acum..ani? Un scenariu de acum ceva timp. Mult timp. Pe vremea când eram micuţă şi câteva zeci de kilometri echivalau sutelor…

large

Azi. Am aşteptat ziua asta de…câte? O săptămână, o lună, mai mult? La naiba, de ce mă tot mint singură? Ştiu perfect Continuă lectura „Dragoste, timp, distanţă”

Fără inspiraţie

Ce să fac dacă nu am inspiraţie? Ce să scriu? Nu mai ştiu ce. Cam pesimist? Nu chiar.

Probabil că atunci când ne gândim prea mult la anumite lucruri abstracte ne pierdem inspiraţia pentru cele concrete. Aş putea să povestesc despre cât de greu, oribil, îngrozitor e să îţi ieşi din ritm cu o activitate şi apoi să te apuci din nou de ea. Una care nu îţi place. Da, nasol să faci ceva ce nu îţi place, şi tocmai de-asta oamenii ar trebui să lupte să facă ceea ce simt, întotdeauna. Dar e temporar. Cred că am învăţat în ultimii ani că nu există ceva concret căruia să îi spună toţi oamenii fericire, că nu există stare care să dureze, senzaţii care să nu revină cumva, cândva, sub o formă, altă formă. Că oamenii complet optimişti nu există şi că pesimiştilor convinşi le e prea lene să facă ceva bun. Că există oamenii care trăiesc în extreme de bine, de rău, de tot şi de nimic, de extaz sau de tristeţe. Şi că oamenii extremelor nu vor să se schimbe, tocmai pentru că extrema, sadică sau orgasmică, e o plăcere.

Adevărul e că la sfârşitul zilei oamenii numără acelelaşi lucruri :sentimente şi stări. Dacă ţi-ai pierdut ziua dormind poţi fi fericit că te-ai relaxat sau trist că nu ai dat randament în nimic. Vezi? Totul e viziune asupra faptului. Şi ah, oamenii gândesc atât de diferit. Se exprimă atât de diferit. Unii apreciază efortul, alţii nu se apreciază nici pe sine. Unii aşa, unii altfel. Tocmai de-asta stăm lângă cine ni se potriveşte. Iubim ceea ce suntem, vrem să avem ceea ce vrem să fim. Cuplurile se iubesc, cuplurile rezistă, pentru că împreună sunt un tot. Se despart atunci când măştile coboară şi totul începe să îşi piardă, bucăţica cu bucăţica, unitatea.

Totuşi, tot nu am inspiraţie azi.

 

 

 

 

Aşa cum iubim

4047fdb30c31ef1680a5896c182e9a14Citind articolul acesta, de la Gânduri nespuse , m-am (re)gândit la iubire. Nu că nu m-aş gândi des sau că mintea mea nu s-ar încăpăţâna cu fiecare ocazie să analizeze exteriorul lumii sau interiorul meu. Nu, dar am avut un moment în care încercam să îi răspund la întrebare pentru că mă provocam pe mine să o fac. Cum să zic că iubesc şi să nu răspund? Cum să iubeşti, şi să nu ştii ce ai face într-o extremă?

Ce dacă nu se va întâmpla niciodată, ce dacă orice ipoteză ca cea din articolul ei e redusă la absurd, nu eşti în stare să îţi răspunzi la o întrebare?

Iubirea e Continuă lectura „Aşa cum iubim”

Şi noi suntem într-o continuă aşteptare

9ea4a2da3e7e0ce28f2f9d023b94cc42Oamenii mereu aşteaptă ceva. Vara ne gândim la cât de frumos pică puloverele pe noi, la zăpadă, la Sărbători, la Revelion. Iarna parcă Paştele trebuie să vină, primăvara va fi superbă, apoi vara minunată. Stradă, fuste, plimbări, mare, soare,Cola,bronz,bere. Ziua noastră trebuie musai să fie sărbătoare, săptămâna ce vine trebuie să fie mai bună, ziua de mâine mai reuşită.

După ce nu o mai ţinem din masă în masă trebuie să ne apucăm de sport, teoretic, după ce intrăm în vacanţă avem timp pentru noi, când o să avem bani bla bla bla. Mereu aşteptăm. Aşa cum eu aştept Continuă lectura „Şi noi suntem într-o continuă aşteptare”