American Dream nu mai e doar un…dream!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2014VacanteSpeciale.ro-WorkandTravel

Statele Unite sunt pentru mine ceea ce era California în 1849 pentru imigranți: tărâmul tuturor posibilităților. O viață nouă și diferită, care are echivalentul aurului în oportunități.

Mă declar visătoare născută și crescută cu poftă de New York. De străzi cu aer de aglomerație, de oameni relaxați, diferiți, nonconformiști, de culturi variate, de tot ce înseamnă oportunitate și lume modernă. Vreau să știu cum se mănâncă acolo, cum se merge pe stradă și cum se lucrează. Vreau să văd tot ce se poate vedea și să mă îndrăgostesc de stilul de viață, că de admirat de la distanță îl admir de ani buni.

Acum vreo două luni am observat niște poze din State pe profilul de Facebook al unei cunoștințe. Apoi poze din New York. Le-am luat pe toate la rând și rămâneam cu gura căscată când o vedeam pe tipă pe podul Brooklyn, în Time Square, la centrul Rockefeller, catedrala St. Patrick și în majoritatea locurilor pe care le visez dintotdeauna. Am aflat apoi că se înscrisese în programul Work and Travel, oferit de CND Tourism și că a lucrat toată vara în apropiere de NYC, iar apoi a avut o perioadă la dispoziție pentru plimbări și vizite, plus că și-a strâns ceva bănuți. Nu știu cum a fost la ea când a trebuit să se întoarcă acasă, dar eu sigur nu mi-aș mai fi dorit să vin înapoi 😀

Știu doar că dacă aș ajunge în SUA, într-o vacanță specială, aș alege să lucrez în orașul sufletului meu și m-aș bucura din plin de toate oportunitățile oferite și nu ar fi deloc puține. În primul rând mă provoacă ideea de independență financiară, chiar și pe o perioadă determinată. În România te poți angaja la fast food-uri și la o rulotă cu înghețată pe timpul verii – joburi în care ești suprasolicitat într-un ambient nu prea fain și pentru un salariu jenant -dar în SUA orizonturile se lărgesc semnificativ. Dintre joburile work and travel ( server, recepționer, spălător de vase, cafe worker, ajutor în bucătărie sau la curățenie, vânzător de popcorn/bilete/ etc, casier, hostess și muulte altele ) cel mai mult mă tentează cel de cafe worker. Mă și văd într-o cafenea Starbucks pe Sixth Avenue, servind și oferind informații despre diverse specialități de cafea ( Am I dreaming too much?! ).Totuși, nu mi-aș alege eu jobul ci aș prefera să se ocupe cei de la CND Turism de asta; doar mi-aș exprima cele 3 opțiuni principale de muncă în cadrul unei vacanțe speciale.

Merg pe principiul că tinerețea e făcută pentru explorare. Pentru călătorii și experiențe fel de fel, pentru prietenii noi și frumoase, cu oameni care aduc cu ei diferențe de toate tipurile. Îmi place varietatea și unde e mai în floare decât în NYC? Oamenii sunt lejeri, nu le pasă dacă cineva iese în pijama pe stradă. Nu le pasă pentru că sunt preocupați cu obiectivele zilei, cu jobul la care trebuie să ajungă sau cu activitățile pe care le au în program, sunt mult mai self centred și asta e ok într-o lume care evoluează și are nevoie de oameni încrezători.

Mi-ar plăcea să cunosc oameni care aduc cu ei diferențe de toate tipurile : de religie (sau fără religie), de culoare, de orientare, de naționalitate. Oameni care au pasiuni total diferite de ale mele; nu contează atâta timp cât caracterele rezonează. Oameni care au o poveste sau mai multe, care și-au pus visele la înaintare și au ajuns unde și-au dorit, chit că au plecat din Ecuador și s-au împlinit în New York. Pot avea o meserie oarecare sau pot avea afaceri în curs de dezvoltare – sunt oameni de la care aș putea învăța lucruri noi.

Mi-ar plăcea să explorez. Începe să îmi placă „explorez” foarte mult și sper să nu-l repet prea des. Să merg pe jos. Mult. Pe Broadway și Fifth Avenue, să ajung în Times Square și să îmi fac poze cu panourile publicitare imense și cu oamenii de show de pe stradă în spate. Să scot pozele la Kodak și să le aduc acasă. Sunt un om care iubește arta jucăușă și creativitatea. După ce m-aș sătura de mers pe jos, aș opri un taxi ca în filme și m-aș gândi că la noi în țară nu aș putea face asta niciodată.

Aș merge în KoreaTown, ChinaTown, LittleTokyo.

Aș fi fascinată de fiecare dată pe Brooklyn Bridge.

Aș participa la un spectacol în Radio City Music Hall.

Aș intra în Biblioteca Publică și nu garantez că aș ieși prea curând de acolo.

Empire State Building. Un bilet acolo și am văzut New York-ul din cel mai frumos unghi…

Sunt prea multe lucruri pe care le-aș face, locuri pe care le-aș vizita și persoane pe care mi-ar plăcea să le cunosc. Mai sunt și acele mici detalii la care visez, dar care nu sunt semnificative decât pentru mine. Cum ar fi să dau mâncare porumbeilor într-un colțișor din Central Park. Asta dacă se poate spune că Central Park are vreun colțișor.

În New York simt că pot cunoaște lumea la scară mai mică. Toate culturile și obiceiurile, limbile vorbite și diversitatea umană redau viețile din toate părțile globului. Timp și dorință să ai și în orașul ăsta îți îmbogățești universul din toate punctele de vedere.

O vară la New York, o vacanță specială din ofertele  CND Turism – Vacanțe Speciale mi-ar oferi încredere în mine, în viitor, în visul american pe care să fim sinceri, cu toții îl avem. M-ar face să simt că îmi pot construi o viață în orașul posibilităților și  să îmi dovedesc că limitele chiar pot fi depășite.

Tu cum îți vei împlini visul american?

Reclame

Yaris – cunoaște-o în alt mod!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2014toyota-Yaris-2014-exterior-tme-006-a-full_tcm-3040-188648

Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi varianta unei mașini transpuse într-o femeie? Cum ar arăta, cum s-ar mișca, cum ar…gândi? Ce ar transmite?

Ce ar transmite femeia Toyota Yaris? Hai să îți spun eu: personalitate, dinamism, rafinament, relaxare. Ar fi o superbă cu un aer natural și fresh, care trece dimineața pe lângă tine încrezătoare, cu zâmbetul pe buze, pășind pe tocuri înalte. Ce spui, dacă ai fi fotograf, ai poza-o din toate unghiurile? Dacă ar fi să o filmezi, ai mai avea nevoie de peisaj?

Te întreb pentru că te invită să o cunoști în orașul tău. Să îi faci poze, să o pui în prim cadru într-un videoclip și să o arăți și altora exact așa cum ai cunoscut-o tu. Dacă ești norocos și reușești să o surprinzi într-o ipostază inedită, poți câștiga o călătorie de un weekend în Franța, Valenciennes, la fabrica Yaris, pentru a avea parte de o super experiență benhind the scenes. Aici vei descoperi ceea ce nu știai despre ea, dar îți doreai să alfi. O vei putea întreba despre farmec și tehnologie, despre tot ce-o face frumoasă și stilată.

Practic, Toyota Yaris vrea să te urci la volanul ei și să îi spui să te ducă în locurile vestite din oraș, însemnate sau care pur și simplu reprezintă ceva deosebit pentru tine, să îi faci poze și/sau să o filmezi în acest timp, iar apoi să încarci materialele pe platforma toyotamea.ro. Astfel, îți ajuți orașul să câștige și îți oferi șansa unei oportunități rare și, în mod sigur, de neuitat.

Dacă ești din București, Bacău, Baia Mare, Bistrița, Brăila, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Focșani, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Suceava, Timișoara sau Tg. Mureș, o poți scoate la un test drive în orice zi, începând cu 13 octombrie și încheind cu 10 noiembrie.

Eu am crezut mereu că oamenii se împart în visători și normali. Visători care realizează și visători care doar…visează. Hai să ne axăm pe primii. Ei sunt cei care îmbunătățesc continuu lumea. O dezvoltă prin idei aplicate și reușesc cumva să ofere mai mult decât ceilalți atunci când lucrează la un anumit concept, dintr-un anumit domeniu. Yaris e rezultatul unor astfel de oameni și…e destinată celui care vrea să  contribuie, la rândul lui, la dezvoltarea lumii din jur.

Tu ești omul acela. Ești, pentru că citești acum articolul ăsta și te gândești la cum ar fi să cunoști mașina asta modernă și faină într-un mod mai aprofundat, fix de la origini. Pentru că ești iubitorul de mașini care nu ratează un test drive când vine vorba de un produs puternic Ești, precum Yaris, genial în oraș și fericit oriunde .Așa că zi-mi, ce motiv ai să nu te înscrii la concursul Yaris în orașul tău! ?

toyota-Yaris-2014-exterior-tme-002-a-full_tcm-3040-188640

MediHelp International – pentru corp și suflet

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2014

medihelp-your-international-healthcare-passport-1-728-cover-800

Un lucru pe care nu mi l-aș putea ierta niciodată e o bătrânețe în care să trag ponoasele tinereții. Să trec de 50 de ani și să am regrete legate de ce am făcut cu ochii, plămânii, stomacul, inima – toate organele, oasele și psihicul meu. Să ajung la vârsta aia și să mă urăsc pentru o neglijență ce mi-a adus boală și durere, suferința mea și a celor care mă iubesc.

Știu, când suntem tineri suntem inconștienți. Sau preocupați de faptele care ne asigură bunăstarea materială și emoțională (deși într-o mai mică măsură), și nu ne proiectăm în viitor din punct de vedere al sănătății. O durere de oase e obișnuită, o migrenă pe lună e ok, vederea slăbește de la calculator dar…și asta e ok, atâta timp cât nu doare, chiar și stomacul care începe să nu mai dea randament și să înțepe după mese ne pare în regulă pentru că ne bazăm pe principiul vitalității.

La 20 de ani chiar credem că la 30 ne vom îngriji mai bine și că până atunci organismul nostru trage singur. Dar nu e ca și i s-ar fi făcut plinul cu sănătate pe perioadă nedeterminată încă de la naștere. În realitate, fiecare durere are o rădăcină și fiecare stare proastă a psihicului are o ramură comună cu una a corpului, indiferent de vârstă. O asigurare de sănătate nu e doar o asigurare medicală „în caz de ceva”, e și încrederea și curajul de a trata problemele din timp.

Bătrânii nu își mai fac asigurări de sănătate, pentru că se mulțumesc cu cele de la stat, pe baza faptului că au lucrat undeva și pe a gradului de handicap, uneori. Dar e oare suficientă asigurarea de la stat pentru o bătrână cu cancer de col sau pentru un bătrân cu unul de prostată? Pentru o femeie de 65 de ani care are nevoie de transplant? Oamenii în vârstă pun tinerii pe primul plan, pe principiul „Viitorul stă în voi, nu în noi”, dar câti dintre noi nu am da zile pentru zile în plus cu bunicii sau chiar cu părinții noștri? Eu nu cred că pentru ei e suficientă o asigurare de la stat, care nu oferă nici măcar tratamentul medicamentos integral. Mi s-a întâmplat de prea multe ori să o aud pe bunica mea plângându-se de prețurile din farmacii care cresc, de analizele care costă prea mult și de lipsa de medicamente din spitale. Aș vrea să își aleagă ceva mai mult, mai solid, o asigurare care îi oferă maximul de grijă și de respect pentru valoarea vieții ei, așa că am început să îi vorbesc și să îi explic despre un plan asigurare de sănătate privată propus de MediHelp International.

Bunica mea nu călătorește, așa că nu avea sens să optez pentru o asigurare internațională, însă are poliartrită reumatoidă și în ultimii 5 ani boala ei s-a agravat. Are nevoie de tratament de specialitate în condiții optime, de analize periodice și radiografii, plus alte teste făcute anual pentru observarea progresului bolii sau chiar pentru depistarea unui cancer osos. Nu e cale lungă de la o boală a oaselor până la un cancer și, oricât de dur ar suna, atunci când acesta se depistează nimic nu e mai util decât siguranța că ai resurse pentru a lupta împotriva lui. MediHelp oferă 100% acoperire pentru tratamentul de cancer în cadrul asigurărilor de sănătate ( pentru mai multe informații: http://www.medihelp.ro/asigurare-de-sanatate-privata/).

Trecând la tineret, voi vorbi despre mine. A fost un moment în viața mea când am realizat că grija de sine timpurie nu e doar o vorbă ultra-protectoare din partea alor mei ci mai mult, e responsabilitatea de bază a unui om matur. Și m-am considerat întotdeauna, fără modestie, un copil iar apoi un om mult mai matur decât ceilalți . Mai matur și mai visător, pentru că planurile mele se întind dincolo de granițele României, dincolo de ale Europei. Sunt sigură că dacă le-aș putea întinde mai mult, aș face-o. Așa că ce mă oprește să îmi asigur sănătatea la nivel internațional?Ce mă oprește din a mă gândi la călătoriile, excursiile și toate explorările pe care vreau să le fac pe tărâmul Statelor Unite fără teama că un accident minor se poate transforma într-o tragedie din cauza tratamentului prost în spital?

Cred că MediHelp Superior Plan a fost creat special pentru oamenii ca mine, pentru cei care nu vor să rămână pe loc ci își doresc să descopere lumea. Noi avem nevoie de siguranța că oriunde am fi, ni se oferă cele mai bune servicii medicale. În fond, nu contează că alegem să facem autostopul din aventură, că mergem cu rulota sau călătorim ca oamenii normali, cu avionul/mașina personală/autobuzul. Contează ca acolo unde suntem să fim tratați la același nivel de calitate cu locuitorii. MediHelp Superior Plan oferă cea mai mare limită de acoperire de pe piață, de 2,5 milioane de euro pe an, în care sunt incluse numeroase beneficii:

  • acoperire europeană și / sau internațională
  • acces la spitale publice și clinici private în spațiul european și internațional
  • acoperire integrală a cheltuielilor cu spitalizarea, inclusiv a costurilor intervențiilor chirurgicale
  • acoperire în cazul unor boli grave, precum cancerul (intervenții chirurgicale, spitalizare, tratament în ambulatoriu, medicamente)
  • acoperire servicii de transplant de organe și țesuturi
  • evacuare aeriană
  • acoperirea cheltuielilor în ambulatoriu
  • servicii de urgență și asistență 24/7

Practic, planul de asigurare medicala internationala, e conceput așa încât să satisfacă așteptările omului care călătorește sau care nu are un domiciliu stabil în țară.

Personal, îmi place că e gândit în detaliu și că acoperă toate cheltuielile care ar putea apărea în cazul oricărei probleme medicale, din țară sau din străinătate. În plus,se poate beneficia de asistența medicală internațională din cadrul MediHelp Superior Plan în orice clinică sau spital din orice țară, spre deosebire de Cardul European de Sănătate, care ne oferă acces doar la anumite centre.

Ce te poate îndemna mai mult să pleci în afară, să vizitezi o altă țară sau să ai o experiență nouă de lucru, decât siguranța că nu ești singur acolo? Pentru că la asta ne gândim când ezităm. Că vom fi singuri, lipsiți de apărare, predispuși la cine știe ce boală sau accident și nu vom putea fi îngrijiți ca la noi, lângă familie. Dacă nu ne gândim noi, sigur se gândesc părinții, și aș putea da exemplu o rudă apropiată care se panichează mereu că…„Dacă a pățit copilul ceva în Anglia? Dacă, dacă, dacă?”. Sunt întrebări tipice pentru părinții îngrijorați, dar care își în același timp își încurajează copiii să meargă în excursii în alte țări. Un plan de asigurare MediHelp Superior le-ar aduce mai multă liniște sufletească.

Hai să ne proiectăm puțin în viitor. Cei bătrâni să se gândească la cum vor fi peste 5 ani. La starea de spirit și la condiția corpului. La bolile prezente și la cele la care sunt expuși. Preferați asigurarea generală, care vă oferă servicii limitate și de calitate redusă? Nici eu nu cred. Cei tineri, la prezent și la ce își doresc pentru ziua de mâine. Bucurie, aventură, limite depășite, explorare, cunoașterea noului? Nu le poți avea dacă nu te simți în siguranță în străinătate. Iar omul obișnuit, omul de 40 de ani, cu un job solicitant și o familie frumosă…nu își dorește oare o asigurare care să îi facă viața mai ușoară și sănătatea mai prețioasă?

Pentru sănătate nu există măsură sau limită depășită. Tot ce o înalță merită realizat, iar MediHelp International are ca scop grija pentru organism: corp și suflet.

Paper Plus – Un plus pentru hârtie!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2014

Sinceră să fiu, nu m-am gândit până acum câteva zile că o metodă de ștergere a mâinilor după spălare ar putea fi mai recomandată decât alta. Sau ca există studii efectuate în acest sens. Nu știu câți oameni și-au pus vreodată problema asta și câți doar au cumpărat prosoape de hârtie și șervețele așa, ca să fie în casă, nu și ca să le folosească în mod constant. Cert e că este unul din detaliile importante pe care le ignorăm din cauză că dam atenție lucrurilor pe care le considerăm probleme clare, cum ar fi nehotărârea între săpunul cu miros de levănțică și cel cu miros de trandafiri.

Bun, am ales săpunul – solid, lichid, cu miros de ceva sau de altceva, de firmă/nefirmă – mă spăl, cu spumă, cu grijă, cu siguranță. „Și acum ce fac? Cu ce mă șterg?” sunt întrebări care nu apar. Ești în baia de acasă: iei prosopul de pe suport, îl treci de câteva ori printre degete și ești convins că pielea e curată. Ești la mall/cafenea/club/etc : te duci la uscător, că e călduț și bine și…îți place ție mai mult. Prosopul de hârtie rămâne în plan secund și nu îl observi decât dacă, cumva, nu-i uscător.

În realitate, modul cum procedezi e greșit, nesănătos, neigienic. Știu că nu voiai să auzi asta, doar faci așa de ani buni și mereu ai crezut că e corect, cum am crezut și eu. Când am aflat că greșesc, mi-au trecut prin minte toate dățile când mă strâmbam în fața prosopului de unică folosință la cofetăria preferată. Mă gândeam când s-or moderniza și ei, că hârtia nu se compară cu aerul ăla cald care usucă mâinile atât de fain de prin alte părți. Așa că țin să le mulțumesc celor de la PaperPlus, producători de hârtie igienică, pentru inițiativa de a informa oamenii în legătură cu studiul realizat în 2012 de către Keith Redway și cu concluzia acestuia conform căreia uscătoarele de mâini şi prosoapele clasice din material textil cresc semnificativ riscul de contaminare cu bacterii. Simt că m-au convins cu totul să folosesc doar produse de hârtie când vine vorba de uscatul mâinilor și, mai mult, m-au convins să devin fană a categoriei de produse de igienă și curățenie de pe site-ul lor.

E simplu: prosopul textil e un depozit de microbi: fie că îl folosesc două-trei persoane într-o baie sau îl folosește o singură persoană, lui i se transferă cea mai mare parte din bacteriile de pe mâinile noastre și ele rămân acolo, în mediul lor umed, prielnic, pentru ca apoi să fie transferate și mai departe. E un ciclu fără final. Altfel ar sta lucrurile dacă am cumpăra prosoape pliate și le-am pune într-un dispenser, la îndemână. Să mai spun despre bucătărie și prosoapele textile pe care le foloseam acolo, ca apoi să intre la mașina de spălat și în două zile să fie toate murdare din nou? O prăjitură cu ciocolată nu se face fără să te murdărești pe mâini, nici o cocă de cozonac. Dacă se mai și varsă ceva pe masă, apare din nou obiceiul prost de a da cu prosopul și a împrăștia bacterii pe mâini.

Și mai simplu e cu uscătorul de mâini. Motivele? Hai să facem o paralelă între uscător și prosopul de unică folosință sau hârtie igienică/șervețelul.

Uscătorul:

  • usucă mâinile în 45 de secunde
  • dar nimeni nu are timp să stea trei sferturi de minut cu zgmotul uscătorului vuind așa că se rezumă la 22 de secunde, deci…
  • mâinile rămân pe jumătate ude și
  • bacteriile urmează să fie lăsate pe clanța ușii, pe pantaloni, pe geantă, pe telefonul mobil, dar până acolo…
  • uscătorul deja ar fi împrăștiat o parte din microbi în aer, în procesul de uscare cu aer cald și, în plus
  • îți agresează pielea

uscator-de-maini

Prosopul de hârtie:

  • usucă 96% din suprafața mâinilor în doar 10 secunde
  • dar dacă mai pui o secundă și jumătate a absorbit tot și …
  • ai mâinile complet uscate și curate pentru că
  • frecarea de hârtie presupune înlăturarea microbilor cu o eficacitate mult mai mare și, în același timp
  • pielea e ferită de aerul cald și rămâne soft

Am hotărât că voi aprecia localurile care îmi dau de ales între metoda de uscare cu hârtie și cea cu aer cald și că , la mine acasă prosopul textil care obișnuia să stea agățat în baie va fi înlocuit cu un dispenser cu prosoape pliate. Exact așa:

page

Hârtia igienică și rola de prosoape își vor găsi loc de cinste în bucătărie 😀 Și niște șervețele mereu în geantă, pentru locurile în care nu am alternativă la uscător. Nu o să cad în păcat!

Straja și Parcul de Aventură

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2014

Recunosc că nu am fost niciodată într-un parc de aventură. Ce să mai, dacă tot am zis, o să recunosc și că nu am fost până acum într-o stațiune montană. Locuiesc la câteva zeci de kilometri de una superbă și vestită în zonă, dar nu am ajuns să văd cu ochii mei infinitul de zăpadă, iarna, și nici peisajul de poveste, vara. Oamenii ăia frumoși, cu spiritul de distracție  dat la maxim și care nu ar mai pleca de pe pârtiile de schi nu îmi sunt cunoscuți. Dar își au locul în imaginația mea și în planurile de viitor. Și nu sunt singuri acolo. Mai vreau și adrenalină, curaj, experiențe noi și să ies  din spațiul banal al orașului și al satului.

img_5172

Vreau să merg într-un loc în care mă pot provoca să fac lucruri la care în mod normal nu aș îndrăzni să mă gândesc. Am fost dintoteauna o fricoasă – genul de copil care nu se cățăra pe ceva mai înalt de un scaun și care a plâns prima dată când a urcat pe scara rulantă – și simt că frica mă trage în jos. Frica îl trage pe om în jos, în general. Îl face mai slab și mai nepregătit, îi scade încrederea în sine și în niciun caz nu îi dezvoltă un spirit descurcăreț.  De sejur Straja am auzit prima dată ceva mai detaliat atunci când proful de mate s-a întors din vacanță și a început să ne povestească despre Revelionul petrecut acolo. De existența parcurilor de aventură am aflat de la o prietenă apropiată, care, la rândul ei, tocmai ce se întorsese din unul, iar Parc de aventură Straja e o noțiune nouă pentru mine. Nouă și entuziasmantă, pentru că mi se pare că reunește toate așteptările mele, că e locul în care mi-aș putea testa și dezvolta abilitățile. În plus, e vorba de prețuri mici în schimbul unor oportunități mari: 10 lei pentru copii, 15 pentru adulți și 5 pentru persoanele din cadrul unui grup.

Echilibrul e ceva de bază pentru orice om, dar dacă nu te antrenezi și în alt mod decât simplul mers pe stradă, cel mai probabil vei eșua dacă vei fi pus într-o situație în care ai nevoie de ceva mai multă stăpânire a legăturii dintre tine și gravitație. Eu aș eșua, în prezent, așa că aș fi încântată să parcurg un traseu la înălțime, în care să trebuiască să îmi solicit toată concentrarea ca nu cumva să calc strâmb și să pic. Bine, nu aș avea unde să pic, doar să trag o sperietură, pentru că aș fi prinsă de carabinieră, deci în siguranță totală.

dscf7883

Teama de înălțime e și ea o problemă mare. Rezist până la câțiva metri, dar când vine vorba de mai mult mă feresc să mă uit în jos. Probabil mintea mea își imaginează că dacă mă apropii prea mult de marginea unei stânci, aș putea să îmi pierd tot controlul și să mă împing singură în gol. Nu aceeași senzație ar fi dacă aș simți că sunt protejată, că sunt  la o înălțime mai mare dar în același timp nu am nicio șansă să pățesc ceva. Aș învăța să îmi controlez emoția și să mă uit în sus sau, în cazul experienței pe tiroliană, să fiu încrezătoare că ajung acolo unde mi-am propus. Mă aștept și la pereți de escaladat, de sfoară sau placați cu pietre.

dsc03115

Cred că parcul de aventură mai oferă ceva oamenilor și cuplurilor, îndeosebi: noutatea, descoperirea unei noi forme de distracție. Uneori preferăm luni la rând să ne cufundăm în acelelași activități și ne îndepărtăm de cele cele care ne solicită mai mult, dar care și scot la iveală lucruri neștiute din noi. Mi-ar plăcea să merg cu iubitul meu, să ne cazăm la Vila Alpin și să petrecem o zi alături de adulții și de copiii care se lasă conduși de curaj și de adrenalină. Să ne dovedim că facem o echipă la fel bună când vine vorba de provocări neobișnuite ca și atunci când lucrăm împreună.

Ca să fii aventuros, ai nevoie de curaj. Curajul se obține din lucrurile noi pe care le încerci. Lucruri pe care ceilalți oameni nu le fac și pe care le dau la o parte în favoarea zonei lor de confort. Dar vin momente în viață când simți că vrei să te testezi, să te lămurești, odată pentru totdeauna, dacă ești așa fricos precum crezi sau ești doar…neștiutor. Eu simt că frica de înălțime și proasta stăpânirea a echilibrului sunt lucruri pe care le pot depăși odata cu o vacanță Straja. La fel simt în legătură cu toate neputințele și neîndemânările mele, că pot fi depășite prin provocări pe care le accept.

Ce nu se compară

Reminder pentru suflet

Hai să îți spun ceva despre frumusețe. Ceva ce știi.

Când ești frumoasă, ești frustrată. Chiar dacă ți se spune că ești frumoasă. Că ești mai frumoasă decât celelalte. Că mergi mai drept, că ai sâni mai mari, că ești mai slabă, că albastrul din ochii tăi e mai aprins, că buzele tale transmit mai mult. Ești atât de frustrată…pentru că îți pasă. Pentru că te raportezi la alta. La altele. Pentru că mereu va fi cineva mai frumos. Pentru că frumusețea e subiectivă.

Pentru că ești frustrată. Oh, te rog, nu mai lua cuvântul ăsta atât de dur. Nu înseamnă că ești o ciudată cu nevoie de psihi, înseamnă că ai nevoie să te iubești mai mult. Poate ai nevoie să ai mai puțină nevoie de validare.

Să fii un pic mai mult tu. Un pic mai originală, un pic mai naturală, un pic mai stăpână. Știi tu, mai stăpână ? E mai greu, nu am zis că e ușor, nici că se întâmplă până mâine. Am zis că ai nevoie. Nu că trebuie. E o diferență mare între ce trebuie și ce ai nevoie.

Ai nevoie să nu te mai compari. Să nu îți mai pierzi personalitatea în umbra caracterului general. Să nu mai vrei să fii ca ele, că ele sunt frumoase, dar nu văd soarele la fel ca tine la apus.

Ele nu îți împart gândurile și visele și nici bărbatul pe care îl iubești. Vezi tu…sunt unele lucruri care nu se împart și care ne fac noi. Unele care nu se lasă uitării, nu se ascund sub măști, unele de care nu te poți dezbrăca ușor.

Ești frustrată și te doare. Ți s-a spus și ceva sângerează. Răni din trecut și jigniri, vorbe dure scăpate din guri iubite și … să îți mai spun de ce nu mai contează?

De toate proiecțiile în trecut, de toate zidurile puse între tine și lume prin comparație?

Sufletul nu se compară. Respectul nu se compară. Încrederea nu se compară. Iubirea de sine…nu se compară.

bd5e56be51df64b0568d9734f353744f

Spune-mi la ce film te uiți, ca să îți spun ce sandviș mănânci!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 201401

Pe vremea când mă duceam la școală cu mâncare de acasă, sandvișul era gem sau dulceață cu unt sau margarină și juca și rol de desert. De fapt îmi mai punea mama și cașcaval (buuun!), iar ceilalți copii aveau și salam, dar mie nu prea îmi plăcea. Mi se părea clișeic și mai bine rămâneam la pachețelul clasic.

Acum trebuie doar să ai creativitate ca să prepari un sandviș bogat și interesant pentru cei mici și drept gustare delicioasă pentru tine. Nu, nu am zis „să ai buget” pentru că ingredientele nu trebuie să fie nici scumpe, nici sofisticate ca să pregătești ceva bun de ronțăit la un film.

Că tot a venit filmul în discuție, eu cred că genul pe care îl preferi spune foarte multe despre tine, ca persoană, în general. Despre părerile tale pe plan mai vast, despre preferințele tale de distracție și chiar despre gusturile tale culinare. Cum așa? Eu nu îți garantez, nu îți pot garanta, dar pot presupune că dacă îți place suspansul, atunci preferi un sandviș pe care nu îl termini în două minute, dar care nu te face, totuși, nici să pui pauză la film ca să te poți „concentra” la mâncat – vrei ceva ușor dar consistent, pe principiul totul e posibil în bucătărie!

Suspansul e mai în toate filmele, dar predomină în cele de Acțiune, de genul Mission: Impossible 3, la care am pregătit un sandviș la cuptor, din pâine albă, cașcaval și mușchi file de porc. A fost demult, așa că acum mi-aș dedica câteva minute pentru a pune între două felii de pâine neagră jumătate de conservă de ton ( cu uleiul scurs), boabe de porumb, un ou fiert tăiat cubulețe, o roșie mică și… mozzarella gourmet de la Delaco.

Dacă ești adeptul filmelor Romantice, înseamnă că ai o fire delicată și visătoare. Îți plac gustările fine și nu accepți niciun ingredient care nu îți place. Cred că te nimeresc cu o chiflă de mac tăiată în două: primul strat, crema de brânză cu verdeață, peste care se așează cubulețe de roșii cherry și de ardei gras, asezonate cu fire de ceapă roșie. Avem vitamine, calorii puține și grăsimi în proporție de 9,5%, așa că nu are sens să te limitezi doar la un sandviș. E ok să pregătești două-trei la un film ca Pretty woman.

Dramele (existențiale sau nu) sunt pentru realiști. Pentru cei cărora nu le place zona de confort ci vor să vadă lumea așa cum e, fără efecte de înfrumusețare. O lume ca cea din The Green Mile. Vrei un sandviș solid, ca la mama-acasă: cât mai natural și mai gustos. Pâine integrală, cremă de brânză cu usturoi, piept de pui la grătar condimentat cu piper, o roșie feliată și frunze de salată !

Iubitorul de SF e și el un visător. Dar nu cel care visează la lumea plină de iubire și pace ci e omul tehnologiei și al progresului. E nerăbdător și crede în lucrurile care îl scot din banalitate. O combinație de emmentaler, prosciutto plus mini-salată de ciuperci Champignon și roșii , toate între feliile uni baghete simple s-ar putea să-i sune delicios când se uită la Days of Future Past.

Pasionații de Horror sunt greu de descris și îți spun asta pentru că și eu sunt una. De curând am vizionat The exorcism of Emily Rose, dar nu intru în detalii! Tot cu suspansul, dar acum în aceeași proporție cu frica și curiozitatea, prefer un sandviș cu pâine graham, cașcaval afumat Delaco, bucățele de piept de curcan și murături (ardei copt și castreveți în oțet sau conopidă). E un gust ciudat în sensul dependent acolo, datorită combinației între murături, curcan și cașcaval.

Am ajuns și la jucăuși, la fanii Animațiilor. Când îi pui unui copil Rio, mai ales dacă e  3D, e ca și cum l-ai anunța că i-ai cumpărat o pungă plină de dulciuri. Dulciurile nu sunt, dar în schimb poate fi un sandivș sănătos și gustos, cu brânză calcică albă tăiată feliuțe, roșii cherry și somon gătit la aburi, condimentat cu piper și lămâie. Asta nu înseamnă că numai copiii se uită la animații, că doar la cele netraduse au nevoie de răbdarea părintelui și … ce faci când copilul vrea să stai lângă el? Faci porție dublă de sandvișuri ! 😀

„Sacoșele cu de toate pentru copiii lor de departe ”

9738682505_578baa875f_b

Într-o zi, când mergeam cu o mașină de „ocazie” spre Râmnicu Vâlcea : nenea șoferul, o doamnă-bine în față și eu în spate.

Se urcă un alt nene, bătrân, îmbrăcat la costum (vechi, avea peste 20 de ani de purtat ocazional), cu mâinile muncite și cu două plase de care ținea bine strâns.

Nu a zis nimic vreo 5 minute, până când mașina a oprit la o altă stație, să se urce un alt nene (genul de om de la țară dar umblat pe la oraș). Șoferul îl ruga pe primul să se dea mai încolo puțin, să pună plasele la picioare, ca să se facă loc, dar el:

„- Nu pot domne, nu pot, că am niște ouă în sacoșa asta și se sparg dacă nu țân de ele!”.

– Păi hai că ți le pun în portbagaj, le pun acolo bine.

– Nu, că mi-e că se sparg și io mă duc la băiat. Nu mă duc cu mâna goală la băiat.”

I-am zis să îmi dea una din plase să o țin, pe-aia cu ouăle de țară care era musai să ajungă la destinație întregi.

Mi-am imaginat-o pe mama venind la noi, la București, cu o plasă mare plină cu de toate și m-am amuzat. Nu că ar veni cu ocazie, dar de ouă sigur s-ar uita de 10 ori să vadă dacă sunt întregi. Câtă grijă au părinții de copiii adulți și cu câtă mândrie le spun celorlalți că au plecat la oraș, în vizită la ei. Cu niște brânză, niște carne, niște ouă adunate – toate păstrate la rece și purtate zeci de kilometri ca să ajungă odată cu dorul cel mare.

Câștigătorii concursului aniversar

Știu că am întârziat cu o zi cu anunțarea câștigătorilor concursului aniversar, dar e ceva obișnuit pentru mine și…îmi cer scuze.

Cioburi de stele merge la ElinaDelRey, cu răspunsul

7.Printre multele mele pasiuni se numără și desenul. Nu am urmat un liceu cu profil vocațional, întrucât m-am gândit să păstrez această pasiune sub umbra listei cu hobby-uri. Însă, când am timp și am de făcut, spre exemplu, un cadou, și nu îmi permite buzunarul, pun mâna și fac un portret. Oamenii (care și-au păstrat umanitatea) vor aprecia întotdeauna un cadou făcut manual. De fiecare dată mă străduiesc să pun suflet într-un portret și nu de puține ori am primit ovații și îmbrățișări pentru cadourile pe care le ofer. Îmi place să-i văd că zâmbesc și că se admiră în portret, că își zâmbesc șieși. Mă gândesc că le ofer șansa să vadă cât sunt de frumoși prin ochii mei, chiar dacă nu sunt o profesionistă, și asta îi bucură cel mai tare. Fiecare ar vrea să se vadă prin ochii altuia. Ei bine, eu încerc să le ofer șansa asta prin micile mele portrete de amatoare. ッ

Ne-a plăcut pasiunea ei și ceea ce face cu ea. Nu desenează doar pe niște coli pe care le lasă undeva ci face portrete pentru oamenii apropiați și eu, una trebuie să recunosc că m-a mișcat cu fraza Mă gândesc că le ofer șansa să vadă cât sunt de frumoși prin ochii mei. 

Printre tonuri cenușii îi revine lui Apy:

capture-20141017-153538

Iubitul meu a spus că îi place mult răspunsul lui Apy, și mie mi-a plăcut noutatea pe care a adus-o, despre voluntariat, dar deja făcusem extragerea la sorți.

Felicitări amândurora și vă aștept cu un email la diana.persu@yahoo.com, în care să îmi lăsați numele și adresa!

P.S: Toate comentariile voastre vor primi un reply de la mine, în care o să îmi exprim părerea sinceră. Mi-a plăcut tot, dar doar câteva s-au făcut remarcate. 🙂

Smart TV – probabil cel mai semnificativ progres

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2014

Primul televizor pe care mi-l amintesc face parte din perioada de până în Revoluție, deși eu nu fac. Le-am prins pe toate de la Miraj 3 până la Smart TV. Televizorul alb-negru a avut farmecul lui, din același motiv pentru care orice produs îl avea în perioada de început a tehnologiei moderne: era singura opțiune. Singurul pe care îl puteai avea și te mulțumea chiar dacă se aprindea după zece minute, că avea lămpi care trebuiau să se încălzească până să apară imaginea pe ecranul cel mare și curbat. Unde să mai pun „sperieturile” pe care le trăgeai când se încălzea atât de tare încât aveai impresia că arde, tot de la lămpi?

Telecomanda a apărut, pentru mine, odată cu un Philips color, așa că televizorul clasic, cu carcasă de lemn avea niște butoane-rotițe de care trebuia să învârt până prindeam frecvența unui canal din cele 3-4 pe care le puteam viziona. Nu aveam stare și mă dădeam jos din pat din 10 în 10 minute ca să văd ce e și pe celelalte. Tind să cred că nu exista viziunea unei tehnologii noi care să dea importanță televiziunii, la vremea aia , așa că nu mă bazam pe televizor, nu stăteam cu orele ca să văd cine știe ce emisiune mondenă.  Nici acum nu o fac, pentru că Smart-ul a impus depășirea condiției de om cu ochii lipiți de showbizz și a oferit oportunități prin WebOS și 3D.

Mă refer la calitatea timpului petrecut în fața televizorului și am să iau ca exemplu acest televizor, un LG LED 3D Cinema.

Stable_Screen

Filmul pe care acum câțiva ani îl vedeam în culori mai întunecate și cu o calitate slăbuță de redare audio și video, acum vine într-un format puternic, în culori originale, naturale, cu efecte de sunet și imagine. Sunetul se egalizează automat în modul Smart Sound, în funcție de ce se vizionează, de la muzică la jocuri. Sunt sigură că toți am dat uitării imaginea alb-negru cu „purici”, care dispărea din senin, a televizorului vechi sau am plasat-o într-un colț foarte, foarte îndepărtat față de prezent.

Ultimul film 3D pe care l-am văzut pe Smart a fost Rio. Papagali colorați în cele mai aprinse nuanțe, muzică braziliană, mișcare de colo-colo în zbor – toate aveau nevoie de o redare fără cusur ca să poți aprecia animația la adevărata ei valoare și să uiți să mai mănânci din floricelele alea. Ochelarii 3D se primesc cadou la comanda de pe magazinul MarketOnline.ro, din categoria oferte de televizoare.

logo-marketonline

Încă ceva: dacă ai un televizor care să îți pună la dispoziție toate funcționalitățile, ai nevoie de accesibilitate, deci de un meniu în care să nu te încurci și de care să dispui indiferent de ecranul pe care îl vizionezi, așa că Meniul Live e un plus imens.

Mai demult, când mă enervam că nu am timp să văd episodul din serialul pe care îl urmăream, mă tot gândeam că mi-aș dori să îl pot reține undeva și să mă uit la el când vreau, deci e ușor de imaginat ce bucurie simt că acum pot înregistra prin TimeMachine II orice program Live 😀

S-au făcut progrese extrem de mari. Am plecat de la televizorul care nu era doar conexiunea cu informația ci și suport de o veioză, o vază sau niște bibelouri aranjate deasupra lui, pe un mileu alb, și am ajuns la un televizor inteligent în toate sensurile care e atât de subțire încât nu lasă loc nici de un deget pe orizontală.