Spune-mi ce îți place să citești

090011ddf274712f4d3d0414ae586cdf

Nu ești fericit pe cât ești de trist și nu atingi sufletele cu vorbe niciodată mai intens decât atunci când vrei să îți vorbești ție. Pentru că toți vrem sinceritate, și cu cine suntem mai sinceri decât cu noi?

Îmi place să scriu din stări și din senzații, din realitate și abstract. Trăiesc o zi miunată și scriu. Mă doare, scriu.

Și știi ce le place oamenilor să citească? Cuvintele potrivite, cuvintele care să îi ungă atunci când au nevoie de siguranță, de motivație, de fantezie, de răspunsuri.

Așa că…ce vrei să citești acum?

Zi-mi o stare și îți scriu un articol.

Reclame

Ieși din rol

Dă-ți odată masca aia jos și fii tu însuți.

Nu mai menaja oamenii. Nu te mai scuza pentru greșeli pe care nu le faci. Nu mai închide ochii de fiecare dată când vor ei să fii un alt tu.

Încetează să vrei să fii bun pentru ei. Încetează să te mulezi pe personalități. Încetează să îți ascunzi nervii atunci când îi ai pentru ca apoi să-i lași să zboare pe căi greșite.

Renunță la tot ce te face să te simți fals. La tot ce îți cere mânuși, la tot ce te închide în loc să te elibereze. Renunță la comparații și la neajunsuri.

Nu mai încerca să pari vesel atunci când te doare, nu deveni trist atunci când pe alții îi deranjează fericirea ta.

Nu te mai rușina cu muzica pe care o asculți, cu hainele care îți plac, cu părerile pe care le ai, cu omul care ești.

Nu îți mai dori să fii iubit de ei, nu îi iubi. Ieși din rol, iubește-te singur.

artistic-man-woman

Lucruri pe care trebuie să le știi la 18 ani

Nu știu dacă, dar probabil au mai scris și alții despre asta pănă acum. Pe mine mă interesează lucrurile care stau în creier.

1485056_706177592766170_677935478_n

1. Părinții sunt o dependență temporară

Și trebuie să realizezi asta Continuă lectura „Lucruri pe care trebuie să le știi la 18 ani”

Ce ne marchează sufletul?

Play The Script – If you could see me now si gandeste-te…

La lucrul care a lăsat amprente pe tine și te-a făcut să fii puternic. La persoana pe care credeai că o vrei mereu lângă tine, dar care a ales să plece. La părintele care a fost mai om cu viciile decât cu tine, la eșecurile care te-au pus la pământ și te-au ridicat cu aceași putere de jos.

E impresionant cum învățăm să tratăm viața așteptând ca răul să se vindece cu bine, cum ne încurajăm singuri atunci când ceilalți nu mai au vorbe sau când poate nici nu au avut.

Cert e că fiecare om are o dramă. Un conflict pe care îl duce cu sine, o hibă care vine, din când în când, și încearcă să îl doboare. Și poate fi orice.

Unii se nasc săraci și învață să lupte ca să își schimbe destinul. Pe unii sărăcia îi crește, pe alții îi reduce.

Unii pierd tot și înțeleg că acum trebuie să o ia de la capăt. Alții acceptă nimicul.

Unii oameni sunt puternici, alții sunt slabi.

Nu poate fi cale de mijloc.

strong-people

O dragoste mare, mare de tot

-Ştii cum e la tine? Îmi spui că nu se gândeşte la tine, şi peste 10 minute vii bucuroasă că ţe-a sunat şi îţi e dor de el. De ce? Ar trebui să înţeleg dragostea asta? Cum de te face să treci de la tristeţe la fericire, de la plictiseală la viaţă doar prin câteva cuvinte?

-Nu ştiu. Nu e aşa cum pare. Nu e doar impuls… prin alea câteva cuvinte îmi aminteşte că stă lângă mine. Că se gândeşte, că poate îşi aminteşte Continuă lectura „O dragoste mare, mare de tot”

Şi cred că trecutul trăieşte

timpul_trece

Eşti în autobuz, pierdut prin gânduri îndepărtate, apropiate, nu contează. Tot ce contează e melodia care începe. Melodia pe care parcă ai ascultat-o acum mulţi ani, prea mulţi. Şi totuşi, un sunet de pian domol şi o voce care promite siguranţă te fac să Continuă lectura „Şi cred că trecutul trăieşte”

Dragostea durează trei ani

dragostea_dureaza_trei_aniSau aşa susţinea Frederic Beigbeder. Susţinea, pentru că, de fapt, la finalul cărţii îşi schimbă opinia. Cam aşa:

La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandreţe şi, în cele din urmă, un an de plictis. În primul an, cumperi mobila. În al doilea an, muţi mobila. În al treilea an, împarţi mobila.

apoi Continuă lectura „Dragostea durează trei ani”

Când nu ne vorbim

Întotdeauna există o noţiune condiţională în viaţa noastră. Una importantă, altele pe lângă.

Cum ar fi dacă, aş vrea dacă, aş putea dacă şi, cel mai grav, aş fi fost dacă, aş fi vrut, putut, dacă.

Azi am citit o carte la foc automat. Nu ştiu de ce, e cea din postul anterior. Faza cel mai des întâlnită la cărţile psihologice e că, în fond, nu exprimă acţiunea, ci vorbele de duh de care eşti însetat. Pe care vrei să le vezi acolo, scrise, ca să te marcheze, ca să îţi vină să le subliniezi cu pixul adânc pe foaie, cu dorinţa de a nu Continuă lectura „Când nu ne vorbim”