Hater azi? Mai bine nu

Cei care au făcut o comparație între cum arăta feed-ul de la Facebook anul trecut și anul de dinainte, pe 14 februarie și cum arată anul ăsta, probabil și-au dat seama că acum înghite o cantitate de miștocăreală mult mai mare decât în trecut. Miștocărelii i se adaugă frustrare, invidie, dezamăgire, singurătate – toate ascunse sub masca omului sătul de buchete de flori și cuvinte dulci, care are glas să strige „Vă veți despărțiiii!” cuplurilor fericite.

Mulți se plâng că pe 14 februarie oamenii se transformă fie în Continuă lectura „Hater azi? Mai bine nu”

Dezvoltarea personală sau cum să manipulezi un public naiv

Ard de nerăbdare de ceva vreme să scriu articolul ăsta, dar nu mi-am găsit cuvintele potrivite până acum (să recunosc că n-am avut nici timp?!), așa că posibil să îngrămădesc multe cuvinte și să bat câmpii puțin (sorry)

Despre ce vorbim noi de fapt atunci când pronunțăm motivație? Despre ce vorbim când pronunțăm putere? Continuă lectura „Dezvoltarea personală sau cum să manipulezi un public naiv”

Iubirea în 2 și viața în 1

Dorul de o persoană pe care o iubești nu trece nici măcar când ești împreună cu ea. Cu toate că spui, mulțumit „Mi-a fost prea dor de tine…”. Ți-a fost atât de dor încât acum nu poți să nu te gândești că peste o zi sau o săptămână sau o lună vei fi iar singur și așa dorul nu trece. Rămâne și se amplifică după, te face să vrei kilometri transformați în pași și nopți reci în calde, vorba melodiei Bere Gratis.

Nu aș putea avea o relație la distanță mare și nu aș putea să îmi trăiesc viața știind că bărbatul de lângă mine nu e lângă mine, că mă vede de două ori pe an pentru că lucrează în altă țară. Ca și cum banii țin loc de iubire, de îmbrățișări, nopți, flirturi și descoperire reciprocă. E o păcăleală totală să crezi că poți trăi așa fără să nu cari cu tine un sac plin cu frustrări, că o relație la distanță pe termen nelimitat e o relație sănătoasă. De-asta nu mă pot gândi decât cu părere de rău la femeile care la 25 de ani stau într-o relație în care niciunul nu știe ce va fi mâine. Dacă el se va întoarce în țară pentru o viață cu ea, dacă va mai sta 10 ani departe ca să poată să își facă vilă și gard și mașină și…stop, te rog. Nu are sens să îți construiești fericire materială dacă te vei trezi cu un străin între pereți. La țară așa se face. La țară omul e învățat să lupte pentru ce nu a avut și dintre toate cel mai puțin luptă pentru iubire și armonie, deși nici pe-astea nu le-a avut și sunt motorașul care învârte energia.

Dorul e ceva dulce și dur. Îți păstrează vii amintiri de săruturi lungi și te chinuie cu data când le vei avea de atunci până mereu.

Dar dorul e acru când știi doar că luni și ani trec dar încă nu știi cât trebuie să mai treacă până să nu mai simți teamă de singurătate.

8a4913d8f17aa37e6065ab28991ee226

Nevoie de oameni și cuvinte

36972b054c08dee06ee0514ffb767565

Știți persoanele acelea care pun cu mândrie pe Facebook statusuri de genul ,,Am învățat să plâng cu zâmbetul pe buze și să râd cu lacrimi în ochi”? Ca și cum întreaga durere a lumii e în spatele lor și trebuie să împartă reușita controlului de sine cu lista de prieteni?

Încrederea e liniștită, nesiguranța e zgmotoasă. Nu mă poți convinge printr-un status că ești om calumea. Ei bine Continuă lectura „Nevoie de oameni și cuvinte”