O altă postare dintr-o mie, despre după iubire

Nu știu aproape nimic despre iubire, dar știu totul despre ce lasă în urmă. Pentru că am obiceiul de a deforma trecutul, de a răsturna zilele și a adapta bucuria momentelor după bunul meu chef. Poate că nu mai vreau să îmi amintesc lucrurile așa cum fost sau poate că nu mai pot.

Inevitabil e, totuși, să ștergi senzațiile, să le dai afară din colțul pe care l-au ocupat undeva, în tine. Oricât de mult ți-ai dori să Continuă lectura „O altă postare dintr-o mie, despre după iubire”

Hater azi? Mai bine nu

Cei care au făcut o comparație între cum arăta feed-ul de la Facebook anul trecut și anul de dinainte, pe 14 februarie și cum arată anul ăsta, probabil și-au dat seama că acum înghite o cantitate de miștocăreală mult mai mare decât în trecut. Miștocărelii i se adaugă frustrare, invidie, dezamăgire, singurătate – toate ascunse sub masca omului sătul de buchete de flori și cuvinte dulci, care are glas să strige „Vă veți despărțiiii!” cuplurilor fericite.

Mulți se plâng că pe 14 februarie oamenii se transformă fie în Continuă lectura „Hater azi? Mai bine nu”

Despre moarte și Păpușile Cristinei Nemerovschi

Astăzi am terminat de citit încă o carte a Cristinei Nemerovschi: Păpușile.

Cartea asta nu e despre două fete îndrăgostite, așa cum s-ar grăbi cei cu orizonturile strâmt închise să afirme. Cartea asta e despre două suflete îndrăgostite, oricât de clișeic ar suna. Nu am observat pe parcursul ei acea „mare diferență” dintre relațiile heterosexuale și relațiile homosexuale. Tot ce am observat au fost manifestările unei iubiri: complicată, tinerească, nebunească, nepăsătoare, profundă, neînțeleasă, dar iubire. De fapt manifestările unei iubiri care întâlnește moartea – o parte din ea se pierde, arde, dispare și lasă în urmă un car de amintiri greu de controlat, greu de pus în echilibru cu viața din urmă. Continuă lectura „Despre moarte și Păpușile Cristinei Nemerovschi”

„Noaptea e mai pură decât ziua”

Baby we both know

That the nights were mainly made for saying things that you can’t say tomorrow day…

goim026Baby, nopțile au fost făcute pentru oamenii inteligenți. Pentru artiști și pentru gânditori, pentru toți cei care nu își găsesc nici  starea, nici locul, nici inspirația în tumultul unei zile cu soare și clișee. Nouă ne plac lumina monitorului în întuneric,plimbatul degetelor pe tastatura semiluminată și volumul ridicat în căștile audio. Continuă lectura „„Noaptea e mai pură decât ziua””

Rise and Fall, Fall and Rise

Sunt o sentimentală și e cel mai mare defect al meu. Ba nu! Ăla e nerăbdarea, urmat de încăpățânare și locurile următoare deja sunt copilării. La naiba, sunt genul ăla de om care își iubește defectele. Până și gelozia mi-o iubesc, deși îmi îngreunează zile sau îmi mișcă gânduri. Cum scriam aici, cred și voi crede mereu că gelozia trebuie înnăbușită de dragoste, nu hrănită cu reproșuri.

Sentimentalismul meu e ceva ce a crescut odată cu mine. Când eram mică, plângeam, mârâiam, mă enervam și trebuia să fiu calmată. Mai mare puțin, îmi tot venea în minte ideea că bunicii o să moară, și poate că mai multă lume o să moara…și ce mă voi face atunci? Voi muri de tristețe. Da, mintea mea mică și prea departe gânditoare clocea gânduri triste seara târziu, și le dădea de lucru alor mei ca să o liniștească. Mi-ar fi plăcut să scap de gândurile alea, să nu îmi mai vină, că mereu am ținut mult la tot ce e familie sau animăluț de casă, și nu mă puteam vedea pierzând ceva ce iubesc. Până în prezent nu am pierdut decât pisici și câini, pe care le-am jelit câteva zile și apoi mi-a trecut. Și mă bucur pentru asta. Continuă lectura „Rise and Fall, Fall and Rise”

Sibiu și iubire

Unele zile sunt frumoase prin natura lor. Însorite și cum mai vor oamenii. Altele sunt frumoase pentru că noi le facem așa și e meritul nostru.

Scriam mai demult în Uneori mai vrei să pleci că iubesc Sibiul. Nu-l iubesc ca pe Vâlcea, pentru că nu mi-e așa adânc în suflet. Îl iubesc mai de la distanță, mai pe la suprafață, mai nu-știu-cum. Dar ieri mi-a plăcut acolo, pentru că am fost cu el, pentru că el a fost minunat și pentru că ne-am plimbat cu bărcuța pe lac. Ok, postarea asta nu e filosofică, nici psihologică, e o Diana reală și fericită. Cu bărcuța pe lac a fost așa:

10526653_769648156419113_1537364801_n

Poza e înscrisă pe Bookaholic, așa că dacă aveți plăcerea, să  dați un likeContinuă lectura „Sibiu și iubire”

Dragostea durează trei ani

dragostea_dureaza_trei_aniSau aşa susţinea Frederic Beigbeder. Susţinea, pentru că, de fapt, la finalul cărţii îşi schimbă opinia. Cam aşa:

La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandreţe şi, în cele din urmă, un an de plictis. În primul an, cumperi mobila. În al doilea an, muţi mobila. În al treilea an, împarţi mobila.

apoi Continuă lectura „Dragostea durează trei ani”