Când nu scriu, mă gândesc

…sau citesc. O carte, blogul tău, cine știe?

În ultimul timp am citi mai mult bloguri decât cărți. Îmi place universul pe care ni-l construim aici, în care punem o părticică din noi prin cuvinte. M-am uitat la un episod din House M.D azi, în care o tipă, scriitoare, transpusese atât de mult din viața ei în cărți încât prefera să stea în fața mașinii de scris în locul oricărei alte activități. Bine, viața ei era legată de trecut, cărțile erau portița către el. Și totuși, existau atâția oameni care îi iubeau viața, aia pe care o citeau. De ce? Pentru că , așa cum am mai spus odată, niciodată nu scriem mai bine decât atunci când ne putem atinge cititorii într-o parte sensibilă. O poveste, o stare, melancolie, fericire. Iubim detaliile și totuși, simplitatea.

M-a lovit sensibilitatea se pare, în ultimul timp, și când se întâmplă asta, îmi place mai mult să gândesc decât să scriu. Mi se  pare că nu sunt rațională. Și totuși, de ce scriu acum? Ce ziceam, nu am mood-ul rațional la mine.

Cum aș descrie starea mea? E simplă. Când sunt nervoasă, când liniștită și zâmbitoare. Ca și cum aș putea înțelege toată existența și toate problemele ei.

c550c22d2628b10610db22ca46ef98e0