Just another day (in Paradise)

Nu mai ştiu de câte ori mi-am spus că locul unde mă simt cel mai bine e locul unde sunt acasă. Acasă poate fi în mai multe părţi,ştii? În alt oraş, în altă ţară, în altă casă.

Eu am început să mă simt acasă undeva unde nu mai simt presiunea cum mă urmăreşte. Unde sunt cu persoane care o fac să dispară şi în schimb Continuă lectura „Just another day (in Paradise)”

Reclame

Dor de (primă)vară

Prima zăpadă pe anul ăsta mă găsea în pat, dimineaţa. Numai nervi am avut când am văzut totul alb şi uniform. Ninsoarea aduce totul în aceeaşi stare – alb şi îngheţat. Am încercat şi Continuă lectura „Dor de (primă)vară”

Suntem ceea ce iubim?

largeChiar aşa? Am aflat şi eu de curând că vorba asta, simplă dar complexă, îi aparţine lui Nichita Stănescu. Am aflat şi că a fost propusă la analiză la examenul de bacalaureat din 2011. Subiectul suna ceva gen Exprimaţi-vă opinia, într-un text de 15-30 de rânduri în legatură cu afirmaţia lui Nichita Stănescu –Suntem ceea ce iubim ” .

Ok, text argumentativ bineînţeles, că mai răruţ vezi la bac să te lase să debitezi tu acolo, fără o încrengătură Continuă lectura „Suntem ceea ce iubim?”

Fără stări intermediare

Am ajuns la concluzia că cea mai mare nedreptate a omului în general e aia pe care şi-o face cu propria mână. Când îşi sapă conştiinţa atât de adânc încât simte că nu mai găseşte nimic, că nu mai are niciun bun în el. Niciun talent, nicio formă de frumos, niciun zâmbet de oferit altora, nimic! Ştii ce înseamnă nimic?

Oamenii ăia goi, fără aspiraţii, fără viaţă imaginară, care merg pe linii trasate şi cu paşi măsuraţi. Cel mai frică mi-a fost să nu vină vreodată momentul în care am să mă consider unul din ei. Că am ajuns în acceaşi oală şi nu mai văd calea de ieşire. Că am să mă pierd şi nu o să mă mai cunosc. Că, de fapt, am să îmi pierd varianta care vreau să devin şi o să mă ghidez după un eşesc.

Oare toţi oamenii au temerile astea odată în viaţă? Mintea mea uneori e o mare aglomeraţie într-un oraş mărunt prin care trec aceleasi autobuze cu  gânduri mereu: dacă e bine, dacă sunt bine, dacă mă va ajuta lucrul ăsta mâine, dacă am, la naiba, puterea să îmi fac viaţa frumoasă sau doar am să îmi visez un basm. Uneori sunt puternică şi alteori sunt slabă. Şi ambele în extreme. Eu nu pot avea stări intermediare, nu pot spune că nu îmi vine nici să plâng, nici să râd. Când nu râd, pe undeva plâng. Când sunt fericită, fericirea mea nu se mai măsoară. Iar când plâng, îmi trece, da. Mă ţine 5 minute, 10, o ora , o noapte, dar până şi ăsta e timp pierdut.

Totul pentru stări care vin şi pleacă. Dar uneori stările astea îţi bagă minţile în cap. Nu te poţi cunoaşte pe tine decât sub presiunea extremei. Aşa cum toate deciziile mari vin în urma situaţiilor limită, cum schimbările apar mereu atunci când, cum ziceam, nu mai vezi nimic bun în tine şi vrei să fii alt tu.

Poate că e minunat să ne reinventăm uneori.

You’ve got a heart as loud as lions

So why let your voice be tamed?

Stiti oamenii aia care tac mereu, care niciodata nu au nimic de spus, care stau langa ceiallti dar nu fac parte din cercul lor? Care au ceva inocent in ei, poate extrem de inocent, si o tacere care le da un aer misterios si trist. Nostalgic, ca si cum fiecare zi din viata lor ar fi Continuă lectura „You’ve got a heart as loud as lions”

Lucrurile de care ne atasam (mai mult sau mai putin)

ne_atasamLucrurile sau fiintele. De fapt, mai ales fiintele. De ce? Pentru ca ele ne dau motive, se strecoara in vietile noastre, uneori usor, alteori doar printr-o vorba, cu un impact mare. Iar lucrurile…ei bine, lucrurile sunt tot de la fiinte in general.

Stiu ca intotdeauna am avut tendinta de a ma apropia cu sufletul de toate lucrurile din jurul meu. Imi e greu sa pierd, indiferent ce. Bineinteles, nu poti compara o persoana cu un Continuă lectura „Lucrurile de care ne atasam (mai mult sau mai putin)”

Micile vicii ale oamenilor mari

ourhabitsimages

Stii obiceiurile alea marunte care te uimesc si pe tine atunci cand le remarci la oamenii din jur? Alea care te fac sa te intrebi daca persoana din fata ta s-a invatat sa manance ciocolata tinand-o pe toata in mana, nu rupand-o in bucatele , atunci cand era mica, pentru ca cineva drag o facea la fel sau e doar un obicei prins in timp?

Da, obiceiurile de genul asta, care te fac sa simti mai intens o actiune pentru ca o faci in stilul tau. Ca si viciile micute si nevinovate, placerile ramase demult in minte si pasiunile neinvinse de varsta.

Fiecare are micul lui obicei sau Continuă lectura „Micile vicii ale oamenilor mari”

Abstract (2)

calpetabladesahIntrebari simple dar fara raspuns. Nu gasesti nici definitia, nici exprimarea, nici negarea nici nimic, pentru raspunsurile lor. Te simti gol dar in acelasi timp plin, simti ca iti lipseste ceva dar teoretic e totul la fel ca si ieri, ca si alaltaieri. Bine, poate ca alaltaieri nu. Ca acum o saptamana, sau doua. E destul de ciudat pentru ca primesti intrebari si, cum spuneam, nu stii sa dai un raspuns. Si oamenii mereu vor un raspuns, o explicatie.

Viata e in sinea ei un drum cu suisuri si coborasuri. Cand te salta ca pe trambulina cand te tine jos ca si cum ai fi de fier, fara flexibilitate. Ce e ciudat la noi? Mereu avem inclinatia sa spunem ca ne lipseste ceva. Si rareori avem starea de implinire. Oricum ar fi, articolul asta e altul abstract, filosofic sau cum mai vrei sa spui. Continuă lectura „Abstract (2)”

Te ajut si imi lasi o amintire

Ce e mai important? Sa stii ca ajuti sau sa simti ca esti ajutat?

In general oamenii sunt egoisti, dar nu putem generaliza, asa ca facem loc si celor care isi ofera ajutorul din placere, din sentimentul ca fac ceva bun pentru ceilalti. Ca fac fapta aia buna care iti face ziua mai frumoasa.

Ieri eram cu Continuă lectura „Te ajut si imi lasi o amintire”