Fără „pentru că” după „te iubesc”

Fiecare  melodie profundă pe care am auzit-o în ultimii doi ani a avut cel puțin un vers-impact. Un vers fără de care nu ar mai fi avut același farmec.

Ce-ar fi pentru mine Ed Sheeran fără „People fall in love in mysterious ways”, fără „All I want is the taste that your lips allow”? Poate pentru alții nu au niciun sens versuri care pe mine mă răscolesc.

Așa mi se întâmplă și cu poeziile –  alea puține, de Blaga și Nichita, pe care le citesc din când în când. Sunt de dragoste sau filosofice. Despre el sau despre ce-i în cer, despre sentimente adânci sau doar senzații care vin atunci când vrei prea mult să cunoști lumea. Continuă lectura

Emoție de iarnă

Urăsc zilele în care am grămezi de idei în minte pe care nu le pot scrie tocmai din cauză că sunt în grămezi. Știi? Ca mormanele de haine în care cauți câte-o bluză și…te tot păcălești că ai găsit-o. Tragi de material și când reușești să-l scoți dintre rufe…nu e ceea ce căutai.

Așa fac eu acum. Nu știu cum să-mi îmbin dorul cu fericirea. Nu știu cum să scot odată o idee clară și scurtă din toate care se învârtesc în capul meu.

Parfumul lui. Cafeaua lui. Părul lui. Mâinile lui. Tricoul lui. Îmi e dor de el.

Tradu-mi cuvântul dor în altă limbă.

Nu ți-e dor în altă limbă…

Azi mi-am dat seama că îmi place Blaga mai mult ca Nichita sau…poate trebuie să citesc iar Nichita. Nu-i citesc pe alții, că nu îmi place să schimb.

În fine, îmi place Amintire:

Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristeţe mă-ncing.

Vine iarna. Încă mă joc de-a crezutul în Moș Crăciun, încă-i zic că e în Laponia și că nu-i o invenție Coca Cola. E una din noțiunile mărunte pe care nu vreau să le neg, pentru că îmi plac așa cum sunt. În fine doi, iarna îmi aduce fericire și liniște.

Alege tu ideea din morman în locul meu.

Just say you…

Vreau să îmi spui că mă iubești. Nu te rog, nu te rog pentu asta. Doar vreau să îmi spui că mă iubești. Spune-mi nu ca să știu, nici ca să simt. Spune-o pentru că sună frumos și e o vorbă care merită atâtea melodii și atâtea filme și atâtea drame.

Golul din om nu se umple cu nimic altceva, doar cu iubire. Nici măcar nu o face pentru totdeauna; seacă și se umple după cum îți sclipesc ochii de iubire.

Nici măcar nu îmi pasă că am scris un clișeu sau că sunt oameni care cred că sexul cu ființe ocazionale, banii și costumele de firmă, importanța sau un nume mare tipărit pe un afiș sunt suficient cât să umple un gol de sentimente. Chiar nu.

Just say you love me, just for today
And don’t give me time ‘cause that’s not the same
Want to feel burning flames when you say my name
Want to feel passion flow into my bones
Like blood through my veins

Geamantanul plin de „cred”-uri

Am dat peste o postare pe Facebook, care suna așa : Este nasol când îți dai seama că tot ce-ți dorești să iei cu tine încape într-un geamantan. Asta spune foarte multe despre apartenența unui individ asupra locului în care trăiește.

M-a mișcat cumva fraza cu geamantanul. Ieri vorbeam cu el al meu despre bagajele pe care le vom face când vom pleca spre București. El spunea că ne ajunge un geamantan cu rotile, eu număram vreo două-trei și îmi veneau în minte hainele, pantofii, aparatele, cărțile, cutiuțele cu oje și nimicuri de purtat, chestii de care femeia nu se dezlipește. Despre lucrurile serioase, nu știu dacă aș vrea să bag într-un geamantan o persoană și să o iau cu mine. Continuă lectura

Iubește ce te iubește

tumblr_myhi9zelNe1spbxyho1_r1_500Ți-ai face un bine mare dacă te-ai uita în jurul tău și ți-ai da seama cine te iubește. Cine te înțelege și cine te ajută. Cine te ocrotește și cine îți strânge visele în palme atunci când tu vrei, stupid, să le lași să zboare.

Pentru că nu există prea mulți oameni făcuți să te iubească. Nu, nu există. Când ești iubit în felul în care vrei să fii iubit, ai găsit ceea ce sufletul tău tot căuta.

Am realizat că el mă iubește atunci când am văzut că nu obosește să rămână lângă mine. Să mă suporte, să mă învețe, să mă ajute, dar cel mai important, să mă susțină. Oamenii, în general, se plâng de viață și de relație pe blogul lor Continuă lectura

Dulce

Cred că îmi voi face un blog unde voi scrie numai iubire. Nu, nu îmi voi face, era doar o vorbă. Am deja două și plănuiesc încă unul.

Sunt unele momente în care realizezi că dragostea pe care o oferi e necondiționată. Că țipi și îți e frică și nu înțelegi și apoi iubești din nou, mai puternic și mai strâns decât credeai înainte. Oamenii…oamenii se sperie unii de complexitatea celorlalți. Suntem dificiili și diferiți și totuși, doi oameni nu sunt legați nici de copii, nici de bani, nici de acte, la fel cum sunt legați de iubire, pentru că iubirea nu cere niciodată explicații. Iubești involuntar și necondiționat, oricât de tare ai susține contrariul. Sufletului nu îi pasă cine ești și ce ai făcut, nu îi pasă de ce vrei tu să iubești, el vrea doar să îl lași să fie dependent de sufletul pe care și l-a ales.

De ce de fecare dată când ascult o melodie de la Voltaj mă simt mai aproape de sufletul tău? Cum de pot să găsesc lucruri mărunte care creează legături mai puternice între noi decât cele mai mari diferențe?

Ce diferențe? Suntem la fel. Doar că nu mereu în același timp.

Nu știu alții cum sunt, dar eu te iubesc dulce. Dulce și mai puternic decât vorbele, decât tot ce ai putea vreodată să crezi că ne separă.

Dulce, așa:

60419810a62a6ef110559b3c6777116f

 

 

 

Simț

Tu ești genul ăla de om care fascinează alt om. Genul ăla de om care de fapt nu e un gen, pentru că ești doar tu. Tu, care știi atât de bine să vorbești fără să faci pauze. Să vorbești mereu și despre orice, ca și cum ai stăpâni întreg universul din cuvinte, ca și cum nu ar exista loc limitat pe care să nu îl fi cercetat.

Mă îndrăgostesc mereu de tine când te aud povestind. Fiecare lucru pe care mi-l spui despre tine e colorat. Ca și cum mintea mea ți-ar fi rezervat un spațiu în care sosesc mereu hârtiuțe multicolore cu amintiri ale tale. Le scoate din când în când din cutiuță și își amintește cât de mult te iubește. Te iubesc cu mintea la fel de mult cum o fac cu corpul și sufletul.

Ți-am spus că femeile sunt sensibile la slăbiciunile bărbaților.

c35ccb99203e5450b298f10f2c048f27

Noi

atingeri Nu sunt nervoasă și poate nu sunt nici atât de obosită. Poate am doar puțină nevoie de tine. Puțină care se transformă timid în multă și nu știu cum să îți arăt așa încât să mă înțelegi.

Nu pot să dorm când sunt cu tine pentru că ceva din mine nu are stare și vrea să mă ții tot mai aproape de tine. Îmi place să aud cum respiri și mă simt tot mai liniștită cu fiecare mică mângâiere. Cum de am ajuns să îmi dau toate simțurile ție?

Acasă, departe, vreau să adorm la fel, pe partea dreaptă și capul pe sub mâna ta, întinsă. Mi-ar plăcea să pot face tot ce visez, atunci când Continuă lectura

Când pasiunea devine iubire

Mereu am zis că dragostea noastră nu are un început. Nu există ziua în care mi-am dat seama că îl iubesc. Nu cunosc decât un 6 iulie în care a intrat în micul meu spațiu și a început să își pună amprenta pe fiecare gând și pe fiecare vorbă cu subînțeles.

Nu există lucru pe care să-l fi citit despre iubire și să mi-l pot atribui total mie, nouă. Nu cred că dragostea are alte reguli în afară de simpla ei existență. Nu cred că se termină din impulsuri ci în timp, nu cred că dragostea asta își poate găsi vreodată o linie finală.

Pasiunea a devenit iubire, fără să se piardă, fără să o întreacă. E un echilibru. Îl iubesc când mă atinge, îl iubesc la fel de mult când e departe.

Îmi lipsește tot ce înseamnă trăire cu el, și totuși, la fel de mult, îmi lipsește doar pentru că nu e cu mine. Cel mai important, îmi lipsește pentru completare, completarea care a consumat ani ca să se nască și să se definească. L-am vrut mereu pentru mine, dar nu mereu am știut de ce. A fost un timp în care voiam să cunosc tot ce nu mă lăsa să cunosc și eram atrasă de tot ce nu știam. Azi sunt atrasă de tot ce vreau să cunoaștem împreună și de tot ce folosim împreună. Asta îmi lipsește azi.

Mă lipeam de îndemnările de îndepărtare pentru că știam că eu-ul lui pe care eu nu îl cunoșteam se va mula perfect pe ființa care aveam eu să devin. Și acum tot ce vreau e să rămână așa.

Știu că, odată ce mi-am dat seama că am parte de tot ce vreau, au plecat din mine toate fricile și toate neajunsurile. Că nu a rămas decât o singură persoană care îmi poate face rău – eu, și chiar și de mine, mă apără tot el. Știu că ne certăm și apoi uit motivele. Că mă gândesc la râsul colorat și îmi trece. Aici pasiunea devine iubire.

Oamenii ar trebui să învețe că fericirea prin iubire e o provocare. Că dacă nu vrei să renunți, atunci nu trebuie să renunți. Mai departe, să își dea seama că sentimentul mereu trage rațiunea de mânecă și o lasă în urmă, pentru că  vânează fericirea ca pe o pradă, și nu ca să o consume, ci ca să o aibă pentru totdeauna.

bb7494ca83eb698acaf982432c9799b7