Și adulții colorează

Nu îmi imaginam că după atâta timp în care mi-am „ros” răbdarea cu tot felul de lucruri, o să mă mai pot juca de-a mica artistă, așa cum făceam acum câțiva ani.

Când eram mică îmi plăcea să desenez în creion și apoi să pictez. Cel mai bine mă pricepeam să fac sate/mici părți dintr-un sat, pe foi A3, pentru că în timp ce toți colegii mei desenau casele de aceeași dimenisune, eu învățasem să le proiectez în spațiu și să pară ceva mai realiste. Și bineînțeles că ei încă desenau o clădire prin metoda clasică – pătrat + triunghi drept acoperiș – iar eu adoram să pornesc de la cub și să realizez cumva și toate detaliile așa încât imaginea generală să se apropie de una adevărată. Cred că mama m-a învățat treptat să fac asta și până la o vârstă chiar credeam că am talent. Odată mi-am petrecut vreo 3 zile lucrând la o pictură cu o prințesă și a ieșit foarte frumoasă. Acum nu aș mai putea să o fac la fel și, vai, au trecut doar vreo 8 ani de atunci. Mi-ar plăcea să desenez sau să pictez din nou și e destul de posibil să mă reapuc.

De câteva zile mi-am făcut de lucru cu o carte de colorat pentru adulți. I-am cumpărat-o mamei; m-am gândit că nu i-ar strica să își reexploreze latura artistică. Mi-am dat seama apoi că nici mie nu mi-ar strica, așa că am luat cariocile în mână și m-am apucat de colorat.
Primele încercări :

Următoarea e în lucru, se ocupă mama de ea. Are alt stil față de mine.

Încă nu am apucat să cumpărăm creioane colorate și lucrăm în cariocă. Culorile sunt foarte vii și ăsta nu e cel mai bun lucru, pentru că e foarte greu de oferit un aspect realistic desenelor. Trecerea de la o culoare la alta se face cu un contrast mult prea mare. Dar hei, sunt abia primele încercări. Probabil voi face un update postării peste ceva timp și sper să se poată face comparația și observa o evoluție.

Dar scopul articolului e altul. Știu că în 2015 cărțile de colorat pentru adulți au început să prindă și la noi. Avem nevoie de obiceiuri care să ne scoată din rutină și să ne introducă într-o lume în care contează doar armonia dintre culori, proporția, frumosul. Sunt lucrurile de la care suntem distrași în viața de zi cu zi.

Probabil nu va folosi nimănui faptul că X colorează o floare, un papagal, o întreagă grădină zoologică sau mai știu eu ce, dar X simte că are un scop clar definit pentru o perioadă scurtă. 15 minute dintr-o pauză, o oră într-o seară, o întreagă duminică chiar. Nu a fost nevoie să citesc un articol specializat despre terapia prin artă ca să îmi dau seama de ce avem nevoie de o preocupare artistică în viețile noastre. Ne ajută să creăm un contact cu noi înșine și să îl menținem și în afara activității respective. Ne destresează, ne relaxează și nu, nu ne obosește, atâta timp cât avem grijă să o realizăm într-o poziție corectă.

Există multe cărți de colorat pentru adulți și majoritatea au ilustrații realizate manual. E foarte fain să descoperi în timp ce colorezi că imaginile nu au simetria perfectă, specifică programelor de realizat ilustrații. Frunzulițele nu sunt perfect egale, nici perfect proporționale. Se vede că mâna de om a făcut totul.

Cartea pe care am cumpărat-o eu e realizată de Millie Marotta și se numește Paradisul tropical. Mi-a părut alegerea potrivită pentru un începător 🙂