Dezvoltarea personală sau cum să manipulezi un public naiv

Ard de nerăbdare de ceva vreme să scriu articolul ăsta, dar nu mi-am găsit cuvintele potrivite până acum (să recunosc că n-am avut nici timp?!), așa că posibil să îngrămădesc multe cuvinte și să bat câmpii puțin (sorry)

Despre ce vorbim noi de fapt atunci când pronunțăm motivație? Despre ce vorbim când pronunțăm putere? Ce e în capul oamenilor care își cumpără zeci de cărți de:

  • dezvoltare personală
  • motivație psihologică
  • arta seducției
  • sfaturi în relații
  • cum să fii fericit
  • cum să ai succes și bani ?

Serios acum. În ultimii ani am văzut crescând o grămadă de site-uri coordonate de persoane care pretind că te învață, cu ajutorul diferitelor materiale (de la ebooks la conferințe, contra preț, ofc) cum să faci toate lucrurile de mai sus și multe altele. Te învață pentru că ei deja știu, au învățat prin care mai de care experiențe de viață, pornind cu eșecul în găsirea tipelor dispuse să facă sex din prima seară și terminând cu eșecul pe plan profesional.

Parcă din neant au început să răsară fel și fel de indivizi care suțin că duc viața perfectă, că au atins nu fericirea ci împlinirea: împlinire = personalitate dezvoltată + relații + succes profesional + bani. Ce ecuație simplă, nu-i așa? Bărbații sunt învățați cum să aibă lipici la femei de calitate și femeile sunt învățate cum să nu se lase călcate în picioare de către acei bărbați. Îmi pare că ăsta e lucrul în fața căruia toți adepții acestui gen de dezvoltare personală orbesc. E un proces simplu, care folosește manipularea minților slabe și are ca scop profitul. Bineînțeles că toți pornesc prin a oferi materialele educative gratuit, dar cum necum, ajung să le pună un preț, și așa se dezvoltă expertul în orice fel de relație posibilă. Expertul care vine și îți spune că ești în stare de ORICE, că nimic nu e IMPOSIBIL atâta timp cât tu crezi în tine.

Și oamenii cumpără asta. O cumpără pentru că nu le-a mai spus-o nimeni și au nevoie să creadă că și ei pot face lucruri mărețe, că și ei sunt în stare să-și schimbe propria lume etc. Și eu pot să le spun asta. Pot să spun „ești în stare să îți faci viața mult visată”. De ce ? Pentru că ești. Dar dacă nu ești? Ți-am studiat cumva structura psihologică, pentru a ști din ce ești făcut și înspre ce locuri merge mintea ta? Știu ce idei ai în legătură cu viața, în general? Știu prin ce ai trecut, prin ce nu, ce îți place și ce nu, dacă ești vreun ciudat cu tabieturi ciudate care nu apar în cărțile de psiho sau nu? E interesant că există o pretenție atât de mare ca prietenii să-l cunoască pe om, ca apropiații să îl înțeleagă și cei iubiți să îl susțină, dar omul, pe altă parte, preferă de cele mai multe ori un refugiu în lumea iluziilor vârâte de necunoscuții care și-au lansat o carte al cărei titlu începe cu „ Cum să ” și care și-au umplut profilul de Facebook cu învățături de viață. La o analiză nu chiar super atentă, observi că majoritatea își însușesc vorbe care nu sunt ale lor, ci sunt preluate din adevăratele cărți de dezvoltare personală, din adevăratele lucrări care tratează sociabilitatea umană și din colecțiile de NLP.

O să par hateriță. Nu sunt. Sunt un om care a văzut dezvoltarea fenomenului câțiva ani la rând. Aveam 14 ani când am luat prima dată contact cu dezvoltarea personală, sub forma gândirii pozitive. M-am uitat la Secretul și am crezut pentru o perioadă că orice gând al meu se materializează, așa că începusem să devin optimistă și să îmi resping gândurile negative. Apoi au urmat articolele și siteurile și video-urile motivaționale, care îmi spuneau cât de multe pot să fac, cât de mare e capacitatea mea mentală și cât de importantă e voința. Ce-i drept… toate au ținut. O perioadă. M-a influențat și o persoană care credea foarte mult în puterea gândului și în dezvoltarea personală la acel timp. Azi nu mi-aș mai pierde timp din viață fiind atât de preocupată de toate legile pe care trebuie să le respecți și de toate regulile care susțin că te aduc mai aproape de împlinire. De fapt nu aș mai pierde nici un minut citind materiale sau ascultând oameni care pretind că toți funcționăm la fel și că același tip de motivație poate funcționa pe termen lung pentru toți, din cel puțin 3 motive, și mă refer la „trainerii” români:

  1. nu se raportează la viața individului ci la generalitate, iau omul drept ins a cărui experiență e irelevantă
  2. elaborează axiome ca și cum s-ar afla pe un domeniu în care doar teoria contează, nu și imprevizibilul
  3. nu se adresează sufletului (și nu, nu are nicio treabă cu divinitatea sufletul aici) ci tupeului, îndrăznelii, într-un stil agresiv și autosuficient.

Dintre cei care îi învață pe bărbați cum să fie bărbați… ha. Mă amuză conceptul de „seducție” și tot ce cuprinde ea. Mă amuză și toate înțelesurile pe care le dau bărbații seducției, toate strădaniile lor de a-și da seama ce se întâmplă cu o femeie și cum se poate intra pe teritoriul ei într-un mod cât mai macho cu putință, dar în același timp fără a-i arăta femeii că e dorită. Din start, dorința unui lucru, a oricăruia, te face să intri sub dominația acelui lucru. Dar bărbații nu se pot lăsa dominați, ci trebuie să își impună puterea. Se naște un cerc dubios, în care numărul femeilor seduse e direct proporțional cu cantitatea de încredere în sine a unui tip. Se folosește des exprimarea „femei de calitate” – femeia perfectă: corp mișto, față mișto, carieră, bani. Cu cât femeia pe care un individ o seduce e mai aproape de perfecțiune, cu atât e el mai aproape de alfa.

Mai sunt și femeile care cred că au atins apogeul reușitei feminine pe toate planurile și le învață pe celelalte, suferindele, nefericitele, atât de slab dezvoltatele care văd în ea un ideal de împlinire amoroasă, cum să devină fericite. U know… nu există un drum care poate fi parcurs până la sau pentru fericire, indiferent cât de puternic ar susține asta anumite persoane. După zeci și sute de materiale studiate despre fericirea umană, ajungi să conștientizezi cât de subiectivă e ea și cât de mult se poate raporta la condiția fiecărei persoane. La experiențele trăite de ea, la mediul în care trăiește, la oamenii din jurul ei și la influențele de care are parte, la nivelul ei intelectual și cultural și, îndeosebi, la ceea ce consideră a fi împlinirea. Nu putem să ne facem un website și să pretindem că avem rețeta fericirii, care vindecă femeia de singurătate, tristețe și frustrare. Ar trebui pus un mare accent pe frustrare, pentru că e problema no 1 în ceea ce privește omul, nu doar femeia, dar nu voi începe să scriu despre ea acum 🙂

Se pare că s-a întâmplat așa cum am prezis la început. Am scris mult și fără să respect o structură și m-am bazat strict pe ceea ce am observat direct, în minim 5 ani.

Feed-ul de la Facebook mi-e plin de postări sponsorizate care încearcă să ne bage pe gât formule: cum să ajungem să fim influenți și să avem relații bune cu cei din jur, cum să ne dezvoltăm x sau y capacitate, cum să facem bani în timp scurt, cum să fim fericiți, sau, pe scurt: cum să ne trăim viața.

Nu, a studia una sau mai multe ramuri ale psihologiei nu poate face nimănui rău. Dimpotrivă, ajută foarte mult la înțelegerea și la cunoașterea modului în care funcționează emoționalul și raționalul, conștientul și subconștientul. Dar atunci când apar persoane care pretind că te pot învăța cum să fii și cum să trăiești prin câteva materiale puse la dispoziție de ei, nu mai vorbim nici despre motivație, nici despre dezvoltare personală ci de un business ca oricare altul. Oircât de bună ar fi fost intenția de la baza lui, odată cu prinderea la public a devenit o formă de manipulare socială care necesită hrănire permanentă. O dovadă în sensul ăsta e vizibilă cu ochiul liber: cei care au „învățat” și consideră că au acumulat suficientă informație, încep să-i învețe pe alții, prin aceeași modalitate, și tot așa. Altfel ar sta povestea dacă sesiunile de training de la noi ar fi ținute în număr mult mai mare de persoane care chiar au avut realizări profesionale, bazate pe progresul personal, nu de cele care nu fac altceva decât să se învârtă în cerc.

Și, nu că o zic pentru că o studiez, dar filosofia i-ar putea ajuta pe oameni mult mai mult decât s-ar crede, mult mai mult decât toate formele de mai sus. Bineînțeles, nu în forma în care e predată în liceu și pe care tind să o judece. Dar probabil voi aborda asta într-un alt articol.

Ăsta mi-a fost oful și știu că îi va supăra pe mulți. Îi învit să mă contrazică.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Dezvoltarea personală sau cum să manipulezi un public naiv&8221;

  1. Saptamana asta am fost bombardata pe facebook cu postari (sponsorizate sau nu) legate de diverse cursuri/ carti legate de aceasta dezvoltare personala. Acum cateva saptamani o doamna ma intreba ce parere am despre asta, pentru ca a fost invitata la un astfel de seminar (evident contra cost) de o fosta colega de serviciu (lucreaza in sist bancar). Credeam ca chestia asta cu dezvoltarea personala a prins doar in randul tinerilor, insa se pare ca m-am inselat. :))
    Eu impartasesc aceeasi parere ca si tine; mi se pare o pierdere de bani/ timp.

    Apreciază

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s