O problemă de identificare

Răscolind prin articolele mele vechi – cele scrise cu peste un an în urmă – am început să simt o dezamăgire. S-a amplificat treptat, până la punctul în care m-am întrebat: Eu am scris aici? Pe bune, eu am scris?

Apoi m-am gândit la toata siguranța pe care o aveam când apăsam aceleași taste pe care le apăs și acum, scriind lucruri total diferite. Scriam despre fluturași în stomac și alte lucruri sentimentale. Mă înecam în metafore.

Metaforele clasice, tipic blagiene, nu mai reprezintă nimic la momentul actual. Sunt doar complicații ale scrierii și îngreunări ale înțelegerii. Dacă vrem să folosim metafore, hai să ne utilizăm inteligența în scris și va ieși ceva mai bun: un text coerent, clar, care ajunge exact acolo unde trebuie să ajungă.

Revenind la modul în care scriam acum ceva timp, am fost atât de dezamăgită de el încât m-am gândit  să îmi salvez toate articolele și să șterg blogul de pe suprafața vizibilă a internetului. Am ales să nu fac asta. Fiecare avem o nevoie mare să învățăm să ne acceptăm evoluția. Dacă ne uităm cu o oarecare rușine sau dezamăgire la variantele noastre din trecut, nu poate fi decât o dovadă că suntem pe drumul cel bun.

Azi mi-a reamintit cineva de greșeala cea mare pe care o facem zilnic, în legătură cu evoluția noastră. Ne gândim doar la scopul X, scopul suprem, momentul în care ajungem să fim și să avem ce ne-am tot dorit, dar ignorăm cu desăvârșire faptul că și mâine, și peste un an, tot noi suntem cei care ne vom trăi viața, într-un mod sau altul. Ceea ce se întâmplă cu noi în perioada intermediară, dintre ce numim prezent și ce numim „scop atins”, nu poate trece în spate, ca și cum nu ar exista. Nu putem să stăm să ne plângem în fiecare zi că nu suntem așa cum vrem să fim și că nu avem tot ce vrem să avem, indiferent că e vorba de intelect sau de partea financiară. Nu putem să ne plângem nici măcar de faptul că evoluția noastră e foarte slabă și înceată. Cum ar putea fi altfel, din moment ce în fiecare zi te raportezi la ziua de ieri? E ca și cum ai vrea să slăbești sau să te îngrași, faci ceva pentru scopul tău, dar în fiecare seară te urci pe cântar sau te uiți obsesiv în oglindă. Rezultatele nu au cum să fie observabile într-un timp atât de scurt.

Mi-a fost greu, în timp ce parcurgeam diverse articole de prin 2013-2014, să ma identific cu cea care le-a scris. E altă voce acolo, nu sunt gândurile mele, parcă nu-i nici scrisul meu în multe.

Dar pot să neg că eu am scris? Nu. Acceptarea variantei tale vechi face parte din evoluția personală.