De la primul articol încoace

Ia zi-mi, câte ciorne ai început? câți scheleți de postări ai adunat în drafts – articole faine dar neterminate? Sper că mai puține decât mine.

Nu-s doar idei cărora nu le-ai mai putut da curs și subiecte pe care nu ai mai avut chef sau timp să le dezvolți, să știi. Sunt și multe sentimente și părți din tine pe care nu ai putut să le exprimi așa cum ți-ai fi dorit. Până la urmă, nu scriem doar pentru trafic, nu scriem doar pentru cititori; scriem mult și pentru noi.

Îmi amintesc din când în când de primul articol publicat aici, despre facultatea ideală. Drăguț, poate puțin naiv, dar e scris de o parte din mine care nu se schimbă. Încă susțin cu tărie ideea că o profesie trebuie să se îmbine cu cea mai mare pasiune a unui om, pentru că altfel, chiar dacă omul va fi bun în ceea ce face, tot va fi mediocru, tot nu va avea succesul pe care îl visa cândva. Motivul e simplu:nu dăm randament maxim decât atunci când suntem cuprinși de iubire și de determinare.

Am scris multe și despre multe pe blog, de-a lungul timpului, dar cel mai aprins am scris despre mine și despre modul cum iubesc, cum gândesc și cum percep lumea. Toate se despart undeva de modurile celorlalți și se întâlnesc rar. Am participat și la Superblog 2014, și, în afară de conținutul creat, beneficiul pe care l-am avut a ținut tot de mine și de limitele pe care le am. Mi-am dat seama că genul ăsta de competiții nu se mulează pe stilul meu, sau stilul meu nu se mulează pe ele de fapt. Iubesc reclamele, dar nu iubesc falsitatea și obligația de a face afirmații care numai corecte  și fondate pe adevăr nu-mi par. Oricum, a fost o experiență interesantă.

Am scris și voi mai scrie despre tot ce îmi atrage atenția, despre oameni, situații, pisici, porumbei, țară, munte, mare, cărți, orașe, filme, bacalureat, citate,, sistem, obiecte, iubire. Să mă tragă cineva de mânecă dacă voi scrie vreodată despre politică sau showbiz, că sigur mă voi fi pierdut pe drum atunci.

Am scris despre profii din România cel mai „popular” articol de pe blog și unul foarte drag mie pentru că i-am transmis o mare parte din personalitatea mea. Poate cândva voi scrie și despre elevi – despre tot ce e în mintea unui puști de clasa a 10-a, care încă nu știe ce vrea să fie, dar știe că vrea să descopere.

Viitorul sună bine. Bine și aglomerat, dar ce-i mai frumos decât să știi că lucrurile pe care le faci fac parte dintr-un drum frumos și mult visat, plănuit și dichisit mintal de mult?

Oricum, indiferent că scriu de 5 ori pe săptămână, sau de 2 ori pe lună, nu îmi încetez activitatea de aici. Subiectele însă, se vor diversifica, vor ține și ele pasul cu mine 🙂