Alegeri, opinii și dreptul la libera exprimare

Dreptul la libera exprimare e o noțiune fictivă. Opiniile și alegerile sunt criticate, iar criticii sunt și mai criticați. Nu, nu mă refer la Mihaela Rădulescu. Se scrie deja prea mult despre acest personaj și nu vreau să fiu printre cei care își dau cu părerea public despre comportamentul ei dintr-un motiv simplu: știu că asta își dorește (și ar fi bine pentru spiritul fiecărui om să realizeze asta).

Mă refer la alegerile unui om obișnuit și la reacțiile celor din jurul lui.

Poate ar fi cazul să sciu câteva frânturi din viziunea mea asupra lumii.

1. Dumnezeu nu e pentru mine ființa care stă în cer și urmărește prin puteri supranaturale și multitasking activitatea umană, care indexează în categoriile „Păcate” și „Fapte bune” acțiunile muritorilor de rând, cu scopul de a se hotărî dacă îi trimite în iad sau în rai. De fapt, nu cred nici în iad, nici în rai. Nu cred în Biserica ortodoxă în forma sa actuală pentru că nu pot să cred.

Dar nu sunt atee. Nu fac parte din categoria oamenilor care împrăștie glume religioase pe net, pentru că nu îmi stă în fire și îmi place să-mi separ părerile de expunerile lipsite de sens. Dacă tu crezi în acel Dumnezeu, nu am nici o problemă cu tine și nu vreau să te critic pentru asta. Poate doar o să te rog să îmi oferi, dacă vrei, două-trei argumente solide în favoarea opiniilor tale. Dar nu e treaba mea ce gândești tu. Poate credința ta te ajută, te face să te dezvolți spiritual și să ai o viață mai bună. Contează doar să fii tu împlinit și mulțumit, dar nu îți cer decât un lucru: nu îmi băga pe gât părerile tale, nu încerca să mă determini să cred la fel ca tine, să gândesc la fel ca tine, să mă comport la fel ca tine, atunci când vine vorba de părerile religioase.

Lasă-mă să cred că Dumnezeu e în tot ce mișcă, că Dumnezeu se identifică cu întregul univers, că Dumnezeu e viață și aer și apă și tot, și te voi lăsa și eu să crezi că Dumnezeu e în Biserică.

Oamenii cu opinii diferite întâlnesc foarte multe obstacole și, deseori, aud vorbe care dor din partea celor dragi. Părinți care mai, mai că te reneagă din cauză că nu mai ești asa cum te-au „educat” ei. Părintele te-a educat într-un spirit creștin, familiarizat cu mersul la slujbă, postul, spovedania etc. iar tu ți-ai format, cumva, nu se știe cum, alte păreri. E normal! Pentru că sursele tale de informare sunt într-un număr extrem de mare și ține doar de tine să vrei să le accesezi. Și, fiind om inteligent și care vrea să se dezvolte, normal că vrei.

Omul are dreptul de a alege în ce crede, are dreptul de a avea opinii legate de religie și are dreptul de a se exprima liber, atâta timp cât nu jignește și nu obligă pe nimeni să i le împărtășească.

2. Cea mai mare parte a profesorilor români sunt, în opinia mea, oameni lipsiți de pasiune și de esență, persoane care nu au ce căuta în postura de a-i învăța lucruri „bune pentru toată viața” pe cei tineri, iar motivele pentru care cred acest lucru le-am invocat aici.

E opinia mea, iar dreptul omului e să aibă, la rândul lui, o opinie, drept care singurele comentarii pe care nu le-am aprobat au fost cele jignitoare și injurioase, – în rest pot fi găsite în acel articol toate părerile care sunt, în mare parte, dezaprobatoare.

3. Nu cred că sexul persoanelor de care te simți atras e o alegere.

Am mai spus-o și o spun din nou: nu ne îndrăgostim de lucruri concrete ci de lucruri mărunte, de gesturi, de rupturi din caracter, de ticuri verbale, de mimică, de atingeri, de voce, de trăsături ale personalității, de gânduri și idei, de concepții și de modul în care sunt exprimate, de orice, dar nu de generalitate. Așa că…cum aș putea spune eu că o femeie nu se poate îndrăgosti de o altă femeie? Că un bărbat nu poate iubi alt bărbat? În contextul în care suntem, mai întâi de toate, oameni.

Exact același lucru și cu atracția. Te simți atras pentru că te simți atras, nu pentru că vrei, nu pentru că trebuie. Într-adevăr, e o alegere dacă vrei să dai curs sentimentului sau nu, dar nu are rost să refuzi un lucru pe care spiritul tău îl cere doar pentru că nu e just și moral în fața celorlalți. A fi homosexual/bisexual nu e o alegere, dar dacă ar fi, nu are nimeni dreptul să se opună și să facă rău ( revenind iar la părinți care își reneagă copiii).

Îi apreciez pe cei care nu se ascund ci ies în față cu ceea ce sunt și gândesc. Societatea asta are nevoie de mai mulți oameni capabili să se expună cu ceea ce au – cu păreri proprii, cu firi unice, cu gânduri originale.

Au fost 3 subiecte care mi-au adus critici și certuri aproape de fiecare dată când le-am dezbătut cu oameni care aveau păreri diferite, pentru că multă lume nu știe să respecte unul din drepturile de bază ale omului modern, cel la libera exprimare. Mai sunt și altele, dar pe altă dată.