„Dragi” profesori, nu vă iubiți meseria

Update: Articolul acesta a generat foarte multe reacții, atât din partea profesorilor, cât și din partea elevilor și a părinților. Unele dintre cele ale cadrelor didactice pot fi citite aici, pe forumul educational SEI. Apreciez faptul că lucrurile pe care le-am scris au ajuns la multe persoane și mă bucur că există oameni care lucrează în sistem și mă susțin. Totuși, nu am putut să nu observ limbajul folosit de către cei pe care i-am „supărat” cu opiniile mele, cei care continuă să considere că sunt superiori doar pentru că au catalogul și că elevii trebuie să le mulțumească pentru că există, indiferent de calitatea pe care o au ca dascăli.

Aș vrea să cred că toți profesorii își iubesc meseria. Că se trezesc dimineața gândindu-se cu bucurie la noua zi în care își continuă sarcina, în care își urmează pasiunile: domeniul pe care l-au studiat ani de zile și împărtășirea cunoștințelor cu cei mai tineri. Aș vrea, dar nu pot – mi s-a dovedit mult prea des contrariul.

„Dragi” profesori, nu vă iubiți meseria. Nu o iubiți, pentru că dacă ați iubi-o, ați avea o sclipire în ochi atunci când ne vorbiți – se numește pasiune și nu apare decât cu ocazia a două tipuri de senzații: cea pe care o ai când iubești, și cea pe care o ai când faci singurul lucru care a trezit omul din tine, cel pe care îl adori. Eu nu văd nimic în ochii multora dintre voi. Văd o privire seacă și o mână ce strânge un catalog. Un pix care se mișcă între degete, o bucată de cretă care lasă urme albe pe tablă, o voce mai mult sau mai puțin impunătoare, o figură plictisită și amărâtă.

Vă văd cum vă plângeți că nu vă ascultăm. Că nu facem liniște, că vă doare capul de la gălăgia noastră, că știm prea puțin și că nu avem respect. E cam ciudat ca un tânăr de 18 ani să aibă pretenția că vă poate da lecții, nu-i așa? Orice om poate da lecții, atâta timp cât și el le-a învățat deja. Am învățat că acolo unde e gălăgie, nu s-a găsit nimeni să capteze atenția gândurilor care răsună prin voce. Degeaba urlați la noi să facem liniște – măcar noi avem ceva de spus care, într-un fel sau altul, ne face să fim atenți unii la alții. Știu vreo doi profesori care nu au strigat niciodată „Liniște!”, dar mereu au spus mai mult decât ce-i în manual, într-un mod diferit, poate amuzant chiar, și cu PASIUNE. Am învățat că e dreptul oricărui om să știe atât cât își dorește – că măsura în care știe ceva e responsabilitatea lui și nimeni nu are dreptul să îl tragă la răspundere pentru asta, mai ales dacă a trecut de pragul școlii generale. În plus, fiecare elev, care e în primul rând om, gândește diferit și are preferințe diferite, așa că faptul că nu învață la o materie, nu se poate numi nici măcar alegere, ci simplu fapt. Nu învață chimie, dar l-ai întrebat vreodată ce îi place? Ai încercat vreodată să îi câștigi respectul interesându-te de preferințele lui? Sau poate nu îi știi nici numele mic, cu atât mai puțin gândirea.

Venind vorba de respect, respectul nu e dat de condiția de profesor. Nici eu, nici mulți alții nu o să credem vreodată că trebuie să avem respect pentru o persoană doar pentru că are o funcție, un nume și o condiție socială. Mult prea mulți aveți pretenția de a vă respecta și de a ne fi rușine de ce facem și de ce spunem doar pentru că nu stați lângă noi, ci în fața noastră. Pentru că ați urmat cursurile unei facultăți și pentru că lucrați în cadrul unei instituiții – ați făcut lucrurile acestea pentru noi, sau pentru că a fost modul în care ați crezut că vă veți realiza? Trebuie să vă respectați voi înșivă profesia și să puneți ceva mai mult drag în ea, iar abia apoi veți fi respectabili.

Suntem capabili să înțelegem zilele proaste și scăpările, așa cum unii dintre voi le înțeleg pe ale noastre. Dar ce ne facem când începem să vă detestăm orele pentru că ni s-a luat de figuri care nu exprimă nimic ,de energii negative care ne dau impresia că stăm pe loc, că nu evoluăm, de stresul că ne pândesc note mici dacă nu suntem ceea ce se dorește să fim?

Nu o să admir niciodată un om care nu îmi inspiră nimic. Nu o să învăț niciodată ceva de la un om care nu îmi inspiră nimic.

E atât de greu pentru voi să realizați că mișcați lumea într-un mod în care puțini adulți care merg zi de zi la job o fac. Mișcați viitorul pentru că vă influențați elevii, dar din păcate scoateți mult mai des ce e mai rău din ei, decât ce e mai bun. Aplicați aceleași metode vechi și tratați învățământul cu aceeași atitudine plictisită cu care sunt scrise și manualele școlare. Sunt reci, lipsite de culoare și de modernitate. Exact ca voi. Și nici nu faceți nici un pas înainte. Rămâneți exact la fel și înnăbușiți orice încercare a tinerilor de a moderniza sistemul.

Exemplu concret? Un liceu în care profesorii de informatică refuză să îi învețe pe elevi C++, un limbaj de programare superior (se întâmplă la Liceul Constantin Brâncoveanu, Vâlcea).Ce pot deduce de aici? Că din 30 de elevi de la matematică-informatică sunt cel puțin 10 care aleg să meargă la o facultate unde informatica e necesară sau chiar de bază și unde nu mai lucrează nimeni în Pascal. Proful meu de informatică ne-a spus dintotdeauna că nu știm să gândim, că asta e problema noastră. Ne-a dus în laborator și ne-a pus să căutăm teoria pe net și să învățăm de acolo, apoi să deschidem editorul de Pascal și să ne apucăm de lucru. În 3 ani, nu ne-a predat niciodată nimic, nu a scris de mai mult de 3 ori un gram de teorie pe tablă. Mai are sens să scriu despre atitudinea pe care o are, de aerul superior și arogant, de toată vina pe care ne-o atribuie nouă? A fost în stare să treacă întreaga clasă la tablă și să se revolte pe faptul că nu a știut nimeni mai nimic oferind 2-uri cadou. Să amenințe că îi lasă corigenți pe cei care nu obțin atestatul (se știe că atestatul e o alegere, nu o obligație). Să nu accepte rezolvarea unei probleme în C++, spunând că la atestat nu va exista editorul de C++ pe calculator. De ce nu va exista, dacă există opțiunea de a da atât BAC-ul la informatică, cât și atestatul și pe Pascal, și pe C++ ?

Ceva nu miroase a bine cu învățământul românesc – miroase a stagnare și a mediocritate, și nu vine mirosul de la elevi.

Am dat simulările și nu ne-a fost permis să vedem lucrările, să discutăm cu profesorii greșelile care ne-au tras în jos ( se întâmplă la Liceul Constantin Brâncoveanu, Vâlcea) – ce rost mai au acele simulări? Rostul de a oferi ministerului procentajele de promovabilitate? Nu, mulțumim. Noi știm ce putem. Avem nevoie de oameni dispuși să ne ajute, nu de oameni care se plâng de rezultate slabe sau care se fălesc cu rezultatele bune la care oricum nu au contribuit.

„Dragi” profesori, mulți trăiți într-un cerc strâmt, al oamenilor banali, lipsiți de esență. Așa îmi place să îi numesc pe cei fără expresie.

Ați urmat cursurile unei facultăți și ați iubit o știință din suflet, dar v-ați pierdut însuflețirea pe drum și asta e trist. E trist și că ați ales să fiți în postura de a-i învăța pe cei tineri, dar ați uitat că elevul nu învață decât de la omul care îi arată posibilități, care îi arată că el însuși e mulțumit de cunoștințele sale, de la omul care e mai întâi de toate, un exemplu de împlinire.

Nu aveți pretenția să vă respectăm și să fim ochi și urechi la voi dacă nu ne inspirați și motivați. Nu mai trăim în vremurile în care respectul era dat doar de condiția socială.

Nu vă mai plângeți că elevii de la clasele pe care le considerați slabe nu vă ascultă. Pentru că voi intrați în sălile lor cu gândul că sunt proști și ei știu asta. Voi îi faceți să creadă tot mai puțin în ei și să se manifeste în moduri urâte prin modul în care vă comportați cu ei. Ei nu sunt proști, ci sunt doar oameni care nu s-au adaptat anumitor materii și ritmului alert, care poate nu au avut posibilitatea de a fi ca ceilalți, dar cu siguranță au lucruri la care se pricep și merită cunoscuți la fel cum și cei de la clasele bune merită. Degeaba vă răzbunați pe efect, voi sunteți cauza. Mereu ați fost.

Nu v-a plăcut faptul că nu am folosit pronumele de politețe, știu. Dar e blogul meu și mă exprim așa cum doresc. Probabil v-ați dat seama că lipsa de respect e cauza. Și e trist și dacă mă acuzați pentru ea.

Le port respect doar acelor câțiva oameni care lucrează în învățământ și nu s-au regăsit în ce am scris.

Reclame

81 de gânduri despre „„Dragi” profesori, nu vă iubiți meseria

  1. Felicitări pentru articol! 🙂

    Susțin ceea ce ai scris aici și da, știu că există și excepții, dar acești „dragi” profesori sunt majoritatea…Îmi pare rău că ei și întregul sistem nu ne-au acordat ceea ce meritam…nu le-a păsat de nevoile noastre, nu ne-au dezvoltat abilitățile așa cum ar fi trebuit, nu ne-au încurajat pasiunile. În schimb, au reușit să ne revolte și unii am făcut ceva frumos cu toată această nemulțumire, în afara școlii, alții nu…au mers mai departe, supărați, fără succes și blamând sistemul.

    Succes în continuare!

    Apreciat de 2 persoane

    1. In primul rand, felicitari pentru articol e bine scris! Ai pus suflet in el si ai atins niste pucte foarte bune.

      Cu toate acestea, majoritatea profesorilor care intra in sistemul de invatamant romanesc sunt acei tineri care au avut ca singura directie profesionala viabila pedagogia. Acei tineri care in domeniile lor nu si-au gasit de munca. Majoritatea profesorilor nu sunt dascali cu sclipire in ochi si pasiune in glas. Cei care se duc spre un domeniu si vor sa faca performanta in el nu se fac profesori, nu in Romania. De ce s-ar face? Ca sa faca parte dintr-o profesie mult prea birocratizata, de altfel cum sunt majoritatea profesiilor care au de a face cu statul. Ca sa aibe parte de lipsa de respect, atat din partea angajatorilor cat si din partea elevilor?

      Ca sa incerce sa se sustina dintr-un salariu de nimic, o insulta la adresa anilor de zile investiti in invatamant? Majoritatea profesorilor (ma refer aici din sistemul preuniversitar), dupa 25 de ani de zile de invatamant, castiga mai putin ca mine cu mult, care profesez de 5 ani de zile in domeniul IT. Si atunci, daca de abia reusesti sa te intretii, ca sa nu mai vorbim ca nu poti intretine o familie, de ce sa te indrepti spre acest domeniu?

      E usor sa zici „iubeste-ti domeniu” si „unde e pasiunea?” dar pasiunea nu prea vine atunci cand nevoile tale de baza nu sunt acoperite de salariul pe care il primesti.

      Nu contest ca ce spui tu in acest blogpost foarte frumos scris este adevarat, dimpotriva. Ci ce incerc sa iti spun ca exista mai multe parti al acestui dezatru tragic care a devenit invatamantul romanesc. Este un cerc vicious la care contribuie atat statul, care nu face nimic, cat si cetatenii sai care nu stiu sa isi ceara drepturile, nu stiu sa ceara calitate, sa impuna statului asigurarea viitorului intelectual al tarii.

      Genul acesta de initiativa, desti poate este…unilaterala ca si perspectiva, perspectiva unui elev cu minte in cap dar scarbit de cadrul in care trebuie sa isi dezvolte mintea, este o initiativa buna care poate fi samburele a exact ce spuneam mai sus: cetateni care isi cer drepturile, care pun presiune sociala. Cu tineri ca tine, poate Romania va capata o constinta sociala.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Aveti etica si moralitate ? nu e vina copiilor ca statul nu plateste pe masura. E o logica de balta asta, genul, daca ei nu imi dau, nu dau nici eu la randul meu. Trebuie sa te gandesti ca sunt copii nu bucati de carne, care mai devreme poate or sa miste ceva in tara asta. Dar daca tu „draga” profesor te lovesti si te tii de chestiile astea, pe cine crezi ca vei distruge in timp ? … Imi pare rau dar diferenta dintre un prost si un destept este ca prostu` nu are de ales… Ceea ce face profesorul sau ce ar trebui sa faca la ora nu are nici o scuza cu faptul ca nu sunt platiti cum trebuie si mai mult sa fii atata de prost incat sa te razbuni pe copii, e de-a dreptul penibil de prost.

        Logica spune ca ar trebuie ca profesorii sa ii invete si elevi chiar daca situatia financiara nu ii ajuta. Sa ii invete cu gandul ca ei ar putea schimba ceva fiind invatati ceea ce trebuie, ceea ce e etic si moral… Dar nu se intampla asta si atunci elevii vor fi invatati ca din cauza sistemului nu merg lucrurile si asta e argumentul pentru situatia precara de educatie…

        Deci daca stai sa te gandesti, profesorii duc mai departe prostiile si faradelegile care se intampla.. si pentru asta generatiile care vin, or sa fie la fel ca cei de acum care ne conduc …

        Apreciat de 1 persoană

  2. Dar de educatoarele care bat micutii? Care tipa la mame, care cer bani de 8 martie , ce sa mai zicem? Saptamana asta fiind nervoasa pe acest subiect am vrut sa-l abordez. M-am razgandit. Te felicit din suflet ptr articol.

    Apreciat de 2 persoane

      1. crede-ma ca nu am realizat ca tipa la mine decat atunci cand am plecat de langa ea. Plus ca am inscris copilul la ea printr-o cunostinta din motive personale si nu as vrea sa fac ,,probleme”. Dar…pana la sfarsitul anului, unui singur gest o va costa, nu sunt genul care sa taca, mai ales cand este vorba despre copilul meu si despre nedreptati.

        Apreciat de 3 persoane

  3. Nimeni nu se poate supara pentru ceea ce ai scris aici. Ai 18 ani, aroganta tineretii, judeci fara sa fi trait ceea ce „dragii” tai profesori traiesc in aceasta sicietate… 🙂 Tare mi-ar placea sa devii profesor si sa stam de vorba dupe ce vei petrece vreo… zece ani, macar, la catedra! In rest, numai de bine!
    PS-Internetul este Babelul unde oricine poate spune ce vrea si cum vrea. Ti-a varsat naduful, ai spus ce ai pe suflet, acum treci la catedra si arata-ne cum trebuie facut. Fapte, iubita mea, ca de vorbe asa ne-am saturaaat!!!! :)))

    Apreciază

    1. Of, dragă tăntiță, îmi pare rău pentru gândirea dumitale.
      Eu nu vreau să trec la catedră, că nu asta e pasiunea mea. Dar a ta, sau a oricărui profesor, ar trebui să fie. Altfel, ai făcut o facultate degeaba și ți-ai ratat viața.
      Eu știu că ce aleg să fac în viața asta, aleg să fac din pasiune.
      Tocmai asta e problema voastră, că ați fi în stare să puneți orice om la catedră – să țipe, să urle, să îl doară în fund de 30 de oameni cu bunăstarea cărora se joacă.
      Chiar îmi pare rău pentru tine.

      Apreciat de 3 persoane

    2. Asa gandeam si eu, dar de cand sunt profesor eu ii gasesc vinovati nu atat pe elevi, cat pe parintii lor! Ii rasfata, le sustin cauza fara temei … Acasa ii pupa pe frunte si la scoala fac doar ce li se permite si acasa! I-as face afis pe majoritatea, inclusiv pe tine, draga mea! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Iti multumesc Diana pt aceste randuri! Sunt parinte de adolescent,asa ca nu ma puteti acuza de partinire. Imi pare rau ca doar asta ati inteles din cele scrise de Diana..aroganta si acuzare…sunt gândurile si trairile unui om tanar,in plin castig de experienta si educatie…dar întrebarea este de la cine primeste aceasta educatie ? am un fiica de 16 ani,care a trebuit sa faca terapie psihologica din cauza unei doamne profesor,pentru umilintele si batjocura la care a fost supusa ani la rand. sunt persoane care nu mai au ce cauta in sistemul didactic, s au plafonat si inca mai fac meseria asta,desi sunt frustrati de salariile mic,din simplul motiv ca nu stiu sa faca altceva…si din nefericire,isi varsa frustrarile pe elevi! copilul meu a fost educat sa respecte,este un copil cuminte si nu o spun pt ca este al meu,ca dovada,ani de zile nu a spus nimic,de teama sa nu merg la scoala sa o trag de maneca pe d.na profesor.intr un final,a ajuns sa faca atacuri de panica,sa refuze sa iasa din casa…a fost nevoie de spitalizari,de terapie,de meditatii intensive,deoarece era in pragul examenului de capacitate…

        Apreciat de 1 persoană

      2. ”draga” Mihaela,nu sunt o persoana agresiva,dar dupa de am trait in cursul anului trecut,iti spun cu mana pe inima ca si eu te as face afis….recunosc sa sunt printre elevi specimene care merita facute afis,dar ma deranjeaza modul in care generalizezi.banuiesc ca esti o persoana tanara si ma asteptam sa gandesti altfel…cu atitudinea pe care o ai,este clar ca nu vei reusi sa ti apropii elevii.si imi pare rau ca nu ai inteles nimic din ce a scris Diana aici. Eu am considerat ca un dascal isi merita respectul elevilor din start,de el depinde daca reuseste sa l pastreze,sau sa l piarda….sa ai o seara linistita,o viata frumoasa…..,

        Apreciat de 2 persoane

    3. De pe poziția cuiva care a terminat acum mulți ani un liceu „de elita” si care a mai studiat vreo 12 ani dupa la câteva universități din toată lumea as vrea sa le transmit profilor de liceu un lucru pe care prea puțini dintre ei il cunosc . Un elev bun nu este un elev care știe, un elev bun este un elev care CREDE CA POATE. Diana are curajul pe care multi dintre noi nu l-am avut, se revolta împotriva profesorilor care încearcă sa o facă sa creadă ca este incapabila. Se revolta si scrie cu încrederea in sine pe care unii profesorasi ratati ar putea sa o interpreteze ca „aroganta”. Profesorasi ratati care au pierdut lupta cu cei puternici si se răzbuna cu lașitate pe cei fragili pe care trebuie sa ii formeze.
      Bravo Diana. Continuă.

      Apreciat de 4 persoane

    4. uite ca eu am terminat de multicel liceul si facultatea… si am cam aceeasi parere ca Diana.
      din comentariile voastre vad ca profesorii sunt mai aroganti decat elevii… asta e una din problemele voastre. am avut si profesori buni, dar majoritatea …. nu vreau sa comentez…. NU sunteti buricul pamantului.
      meseria de profesor este (sau mai degraba ar fi) una importanta daca acei profesori chiar ar stie meserie… altfel…

      Apreciat de 2 persoane

    5. Aveti mare dreptate. De privit din exterior si criticat e usor. Dar nimeni nu a pus problema acelor copii care scuipa,te injura,au comentarii de genul „da nu am chef azi de scris” etc. De patru ani de zile lucrez in sistem,datorita lipsei de locuri de munca pe alte domenii. Ma doare sufletul sa spun dar sincer nu imi place ce vad. Un sistem lipsit de respect, inatractiv pt tineri,plin de coruptie. Nu mai zic de banii dati pe materiale didactice,transport(scoala la care lucrez nu deconteaza).

      Apreciat de 2 persoane

  4. Limbajul suburban nu-ti face nici un serviciu, ba spune multe despre mediul in care traiesti si te-ai format. Poti sa-mi vorbesti cum vrei, nu ma deranjeaza. M-ar deranja daca mi-ai fi, cel putin, egal. Nu-mi esti. Este pacat ca ai pretentii de la altii dar deloc de la tine. Invata sa te respecti respectandu-i pe ceilalti, „domnisoara”…. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Toți suntem egali, teoretic. Practic, există oameni de genul tău, care cer respect pe nicio bază.
      Mă respect și nu te-am jignit cu nimic. Îmi exprim opiniile.
      Spre deosebire de tine, nu mă adresez cu „iubita mea” – semn de imaturitate și gândire mediocră.
      Unii oameni chiar nu își pot accepta greșelile. Trist, din nou.

      Apreciat de 5 persoane

    2. Nu cred ca esti un exemplu de urmat. Cel putin nu pentru un tanar care vrea sa se dezvolte si sa vada lumea altfel, sa isi expuna o parere proprie. Noi, tinerii, ne bucuram ca nu iti suntem egali, sau macar pe aproape. Nu cred ca asta e directia noastra de dezvoltare.

      Scoala nu mai e scoala. E o afacere. Un loc unde profesorii cu frustrari si le varsa pe elevi si vin la ore ca sa isi ia un salariu pe care de multe ori nu il merita.

      Iti sugerez sa lasi comentarii la articole care sunt de nivelul tau si unde oamenii ca tine sunt ridicati in slavi si laudati 🙂

      Aici e un spatiu unde poti spune ce vrei, o parere, o idee. Aici e locul in care atragem atentia asupra ce nu ne place.

      Apreciat de 3 persoane

  5. Felicitări, Diana! Ai pus punctul pe „i”, însă aş avea şi eu câte ceva de adăugat, referitor la ceea ce ai spus tu.
    În primul rând, consider că generalizezi. Ştiu că ai spus în final că există şi excepţii, însă consider că tot ai generalizat. Sistemul nostru de învăţământ este, într-adevăr, plin de cadre didactice cu un comportament neadecvat în raport cu profesia lor. Însă, sistemul nostru de învăţământ, totodată, este plin şi de profesori care iubesc ceea ce fac, iar, din păcate, noi alegem să-i ignorăm şi să-i scoatem la înaintare doar pe cei care strică sistemul. De ce să nu vorbim şi despre cei care îşi iubesc meseria şi aleg să lucreze timp de 8 ore pe zi pe un salariu care le acoperă doar cheltuielile de întreţinere, fără a le oferi niciun alt beneficiu? Sunt o mulţime de astfel de oameni şi, prin astfel de generalizări ca cea pe care ai făcut-o tu, sunt încadraţi în aceeaşi categorie cu ceilalţi.
    În al doilea rând, profesorul are rol de îndrumător, nu de educator. El are rolul de a-ţi arăta ceea ce trebuie să faci, pe când tu trebuie să îndeplineşti sarcina cea mai mare, aceea de a învăţa, de a aprofunda materia spre care el te îndrumă. Eu nu spun că tu nu înveţi, sunt sigură că faci asta, însă majoritatea elevilor confundă rolul profesorului de a îndruma, cu acela de a educa. Desigur, aici e şi vina părinţilor, care pentru a evita să-şi asume fail-ul, aleg să dea vina pe profesori pentru comportamentul şi cunoştinţele copilului, insuflându-le astfel şi copiilor aceeaşi atitudine. Iar atunci când cresc şi ajung la liceu, elevii ajung să folosească felul de a se comporta al profesorului ca pretext pentru lenea de a învăţa. Există profesori într-adevăr severi, dar care predau excelent. Şi totuşi, elevii aleg să privească prima parte, şi nu pe a doua, pentru că e mai uşor să găseşti scuze decât să faci treabă.
    Ar mai fi multe de spus pe acest subiect. Consider articolul tău un lucru bun, însă, în final, ţi-aş sugera ca în titlu să adaugi, lângă „profesori”, şi „de la liceul meu”, pentru că, te asigur, există licee în ţară unde cadrele didactice chiar îşi fac meseria, iar a-i băga pe toţi în aceeaşi oală mi se pare, totuşi, puţin jignitor.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Nu e deloc jignitor, Maria. Nu am de gând să modific ceva anume pentru că m-am adresat întocmai acelei categorii care s-a și simțit, la o adică, și a reacționat. Printre reacții, am primit și foarte, foarte multe pe Facebook de la cadre didactice care m-au susținut, dar și de la oameni simpli cu aceleași concepții.
      Nu trebuie nimeni care nu se regăsește printre rânduri să se simtă jignit.
      Enervant e că se aruncă vina dintr-o parte în alta. Dar din punctul meu de vedere, care nu se va schimba, profesorii sunt cei care nu doresc modernizare. Un profesor poate să fie sever și asta e ok atâta timp cât atrage atenția și nu se vaită de neplăceri. Un astfel de profesor nu întâmpină neplăceri din partea elevilor, pentru că ei se simt atrași de materie.

      Apreciat de 1 persoană

  6. „DRAGA” Diana…L.B. are dreptate ….e usor sa vorbesti din fata catedrei…stai in spatele ei cativa ani si apoi ai dreptul sa arunci cu noroi si sa iti dai cu parerea despre ceva despre care acum nu stii nimic….

    Apreciat de 1 persoană

    1. In momentul in care am publicat articolul, am fost sigura ca vor aparea si asemenea reactii.
      Mie doar imi dovediti din nou care e situatia invatamantului romanesc din punct de vedere al mentalitatii profesorilor. Mie si tuturor tinerilor care au simtit toate lucrurile pe care le-am spus.

      Apreciat de 2 persoane

    2. Dezvoltați, dacă nu e vreun secret, că suntem curioși și noi despre ce e vorba de fapt!
      Iar majoritatea tinerilor nu gândesc ca ea tocmai pentru că majoritatea sunt, de fapt, cei „răi”. Chiar nu vedeți ce se întâmplă in jurul dvs., că de fapt ăia ” buni” sunt alarmant de puțini, iar voi -cei vizați de articol- încercați să le băgați pumnul pe gât doar pentru că v-au deranjat? Nu vă încântă că -in calitate de elev, probabil- a avut curajul și priceperea să abordeze un subiect atât de delicat, aproape tabu?
      D-ra a spus un adevăr dureros și deranjant, văzut prin ochii ei, dar… e un ADEVĂR! A spus lucruri pe care noi, din postura de foști elevi și studenți, îl resimțeam pe deplin „la vremea noastră”, poate chiar mai abitir ca în prezent, doar că noi aveam ochelarii de cal specifici sistemului și vremurilor, ne lipseau mijloacele de comunicare de acest fel și, mai presus de toate, ” nu era voie” să zici ceva despre asta, că „te găsea dracii”, ca să-mi citez o fostă d-nă profesor.
      Poate că a venit vremea să faceți din învățământ ceva mai mult decât ceea ce este el acum pentru cei mai mulți elevi, adică ” apă de gâscă „. Poate că și elevii au dreptul să aștepte puțin mai mult decât ” taci și învață acolo” sau „mă-ta și tac’tu sunt de vină”, cum sugerează d-na Mihaela, care i-ar face afiș pe elevi doar pentru că vinovații trebuie să ” fie” oricare alții (elevi, părinți, sistem), numai profesorii NU.

      Apreciat de 3 persoane

    3. deci cu alte cuvinte nimeni nu poate critica decat pe cel de meseria pe care chiar o stie si o practica.
      esti elev(a)? Nu? atunci nu ai dreptul sa o critici pe Diana

      meseria de profesor nu este una grea, daca iti place ce faci…

      @EU: deci cei ce au o parere contrara cu a ta sunt „rai” halal „logica”. invatamantul romanesc NU va progresa pana cand aceasta mentalitate medievala nu se vor schimba.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Corect. Elevii aici sunt beneficiarii si in orice stat normal ar avea dreptul sa ridice pretentii fata de prestatorii serviciului. Practic elevii sunt clientii care platesc din bugetul familiei lor servicii de proasta calitate si au dreptul sa se planga de asta. Cum ar fi sa spuna un medic acuzat de malpraxis, unui pacient, „sa te faci ti doctor si apoi sa comentezi” .

        Apreciat de 1 persoană

  7. Într-adevăr este un portret al învățământului românesc descris pertinent… lipsa de stil a profesorilor, de capacitate de comunicare, interacțiune cu elevul, mediocritate cât cuprinde ș.ș.m.d Dar trebuie văzută și partea opusă a situației și anume faptul că există destul de mulți elevi care au parte de cei mai veritabili profesori (acel tip de profesori cu ochii luminați descriși de tine predând o materie) dar cu toate acestea nu învață absolut NIMIC. Să știi că asta e mult mai trist. Să-i vezi pe toți caracterizați de o autosuficiență cât cerul înstelat vara, plini de ei dar mediocri, nepăsători, nedoritori de a-și depăși condiția, foarte indiferenți și exemplele pot continua…

    Apreciat de 1 persoană

  8. Diana , tu ești un pic prea idealista , crezând ca toți profesorii ar trebui sa aibă har sau cel puțin vocație . Ei bine , pur și simplu prea putini au har și câțiva în plus au vocație. Restul sunt oameni obișnuiți , poate unii sunt macar talentati , care se străduiesc cu mai multa sau mai putina conștiinciozitate sa își facă meseria cât mai folositor pentru elevi sau/și pentru ei înșiși. Pe scurt , exista profesori minunați , profesori eficienți , profesori obișnuiți și canalii. Mai exista și subgrupe ale acestei clasificări , un exemplu ar fi profesorul eficient care se îmbogățește din meditații scumpe , însă baga mulți elevi la facultate. Și nu e canalie care sa amenințe cu corigenta … Mă rog , ai prins ideea. Deci nu trebuie sa ai așteptări generale , de la toți profesorii. Și apoi nu uita ca ei reflecta societatea … înconjurătoare. Așa ca , cel puțin eu așa am făcut , poți sa admiri pe cei minunați și sa le cauți sclipirea de pasiune în ochi , poți sa îi urmezi pe cei eficienți pentru ca te vor forma bine , poți sa îi respecți pe cei obișnuiți și sa îi ajuți sa te învețe ceea ce știu și sa detești canaliîle. Chiar pe fata poți sa le detești. Cu condiția sa fii tu convinsa 100% ca e un profesor din specia canalie. Aceasta abordare poți sa o ai și fata de medici și fata de preoți și fata de toți cei pe care în mod idealist , pana acum , îi considerai obligatoriu modèle. Ei bine , nu sunt toți . Însă frumusețea mare este ca unii , totuși sunt. Și datorita lor, toți ceilalți primesc , pana la proba contrarie , iubirea noastră. Însă doar pana la proba contrarie și ar fi bine sa înțeleagă asta.

    Apreciat de 1 persoană

  9. „Nici eu, nici mulți alții nu o să credem vreodată că trebuie să avem respect pentru o persoană doar pentru că are o funcție, un nume și o condiție socială.” – PENIBILA

    „Nu o să admir niciodată un om care nu îmi inspiră nimic. Nu o să învăț niciodată ceva de la un om care nu îmi inspiră nimic.” – PENIBILA

    „Degeaba urlați la noi să facem liniște – măcar noi avem ceva de spus care, într-un fel sau altul, ne face să fim atenți unii la alții” – PENIBILA

    „Aplicați aceleași metode vechi și tratați învățământul cu aceeași atitudine plictisită cu care sunt scrise și manualele școlare. Sunt reci, lipsite de culoare și de modernitate. Exact ca voi” – PENIBILA

    etc etc etc

    Nu are sens sa iti explic care e treaba cu respectul, care e treaba cu rolul elevului la cursuri, care trebuie sa fie comportamentul elevului sau ca profesori de fapt nu au treaba cu manualele – stiu ca nu o sa intelegi.

    Am inteles ca esti fustrata pe anumiti profesori dar tot penibila ramai pentru ca nu stii sa scrii (poate nu ai stat linistita la ora de limba romana?)

    Apreciat de 1 persoană

    1. Știi vorba aia, dacă nu știi să explici ceva unui copil de 6 ani, nu știi nici măcar tu ce spui. Așa că, dacă nu îmi poți explica mie încât să înțeleg de ce ai alăturat atâtea repetiții unor citate, nu te aștepta să prinzi vreun pic de credibilitate.

      Apreciat de 2 persoane

    2. si totusi ad hominem nu e un argument…

      poate data viitoare gasesti si niste argumente… de preferat care sa nu contina atacuri la persoana
      eu sincer nu m-am lamurit ce nu iti convine in ceea ce a spus ea… „penibila” nu explica atat de mult cum crezi tu

      Apreciat de 1 persoană

  10. Diana, mama, nu exista ideal pe lume. Cum voi ca elevi nu sunteti perfecti, nu asteptati nici ca profii sa fie perfecti.

    In nici o profesie nu o sa intalniti oameni care se potrivesc 100%. Dar voi habar nu aveti pe ce lume traiti. Aveti si voi de a face cu o categorie sociala – profesorii – si pretindeti de la ei sa fie perfectiunea intruchipata. Parintii vostri oare sunt perfecti in meseriile lor?

    Sunt primul care spune ca sistemul de invatamant trebuie reformat. Dar sa nu o dam in exagerari de genul asta, in care profesorilor li se cere sa dea pe dinafara de entuziasm. Mai ales cand au de a face cu niste loaze, care nu au cei 7 ani de acasa. Pe parintii care nu isi cresc civilizat odraslele nu ii condamni? Pe conducatorii tarii care ii platesc in bataie de joc pe profesori nu ii condamni?

    Oare nu e un complex de factori ce au consecinte, dar tu vezi cu ochelari de cal doar o bucatica? Ah, sau profesorii nu trebuie sa se comporte uman? Ei trebuie sa fie niste roboti pentru care sa nu conteze intreg contextul din jurul lor. Sa fie entuziasmati si pasionati, indiferent cu cat rahat se arunca in ei.

    Pai afla, draguta, ca daca ar fi cum zici tu…nu ar mai avea cine sa stea acolo cu catalogul in fata voastra. Idealul asta pe care il vrei tu nu poate exista in conditiile actuale. Si asta nu e vina profesorilor, ei sunt victime colaterale.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Ce spui tu e ca elevii sunt niste sclavi si „profesorul” e un „Super Hero”. Nu prietene ! Profesorii aia de care spui tu vin la ore cu frustrari ( salarii mici si cacaturi gen) si apoi arata cu degetul catre elev ca e prost. In loc sa ii scoata calitatile, sa ii arate ca are potential si sa se dezvolte!

    Normal ca nu fac asta.

    Apoi spui
    „In nici o profesie nu o sa intalniti oameni care se potrivesc 100%. Dar voi habar nu aveti pe ce lume traiti.”

    Dar tu stii pe ce lume traiesti? Probabil unde elevii trebuie sa stea jos neclintiti si sa asculte profesorul fara sa aiba drept la o replica/opinie si sa fie mereu cu frica catalogului. Ca ia un 3, ramane corigent etc.

    Respectul nu il impui cu catalogul si nici cu vocea ridicata. Arati ca esti un om slab si nu iti meriti statutul in care esti. Aici merita sa incerci o meserie noua ca cea existenta nu e de tine. Da, elevii iti pot spune cat de bun esti ca profesor, nu facultatea si diploma de o ai. Ca nu le predai profesorilor care au fost cu tine in facultate.

    Din raspunsul tau se observa ca te opui evolutiei tinerilor si ii vezi cu ochi de cal, cum ai dat si tu exemplu in reply-ul tau.

    De asemenea, pui niste intrebari retorice (Parintii vostri oare sunt perfecti in meseriile lor?).ca urmare nu accepti esenta acestui articol.

    Apreciat de 3 persoane

  12. nici un om care chiar stie programare (ok exagerez…. extrem de putini din cei care stiu programare) se fac profesori de informatica! pe langa asta c++ e un limbaj greu…
    oricum poti sa stai linistita… am invatat singur C++ si sunt programator . profesorii de la liceu sau facultate nu stiau si/sau nu vroiau sa ne invete.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Deci, domnule, vrei să spui că un profesor de informatică nu trebuie să știe C++, sau are o scuză plauzibilă pentru a nu ști acest limbaj?
      Dacă da, iată încă o dovadă a pregătirii extrem de slabe a multor profesori, de data aceasta și profesional, nu doar spiritual.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Cei care stiu bine sa programeze (cu mici exceptii). nu se fac profesori. Scuza plauzibila este ca daca stii C++ poti castiga de cateva ori mai bine ca programator. C++ este un limbaj greu, cu multe capcane, cu pointeri 🙂 si asa mai departe. Este greu sa le stii daca tot ce faci este sa predai aceeasi lectie an de an. Este si mai greu sa stii sa explici aceste concepte. Asta cumulat cu salariile mici (si alternativa mult mai banoasa) face ca profesorii capabili de informatica sa fie oarecum inexistenti. Nu stiu sigur, dar daca la examenu pentru postul de profesor se mai includ si limbaje ca Pascal si FoxPro, diminueaza si mai mult potentialii candidati.
        Oricum la scoala nu se prea explica nici utilitatea practica a unor concepte (vectorii si matricile chiar imi trebuiesc, cautarea pe orizontala si verticala de la informatica la fel…).
        Si mai trist este ca nici la facultate nu prea gasesti profesori calumea si facultatile de informatica sunt niste struto-camile aberante: programare + hardware, programare + economie, programare + baze de date etc… In Romania nu s-a inteles ca nu le poti stii pe toate.
        Daca nu ai o bafta chioara , si la facultate, c++ tot pe acasa o sa-l inveti.

        Apreciază

      2. @mee: Pointeri are si Pascal.

        Nu e vorba neaparat de cat de complicat e un limbaj de programare, e vorba de cat de relevant e. Scoala trebuie sa te pregateasca pentru job-ul pe care il vei avea peste 7-8 ani (am luat in calcul anii de liceu + facultatea).

        Ori daca in liceu inca se preda Pascal, un limbaj vechi de 45 de ani, cu pretentia ca elevii sa aiba o sansa sa se angajeze dupa ce termina si o facultate, poate ar trebui ca scoala sa se adapteze si ea. Sunt de acord ca C++ e un limbaj greoi pentru cei care nu au experienta deloc in programare.

        Dar de ce nu Python sau Ruby? De ce nu Javascript? Oricare dintre ele iti pot asigura in job bine platit in domeniu, cu conditia sa ai macar un portofoliu bine pus la punct.

        In rest, sunt de acord cu tine, in mare parte. Ai dreptate ca programatorii nu se fac profesori, dar e un feedback loop aici. Daca scoala nu pregateste programatori, din start sunt mai putini programatori care ar putea deveni profesori.

        Apreciat de 1 persoană

    2. C++ poate fi invatat repede la un nivel echivalent cu cel de la scoala. Ma refer doar la limbaj nu si la algoritmi. Faptul ca dupa 4 ani cei care invata C/C++ nici nu stiu diferentele dintre C si C++ arata cat de eficienta este ora de informatica. In ceea ce priveste greutatea de a invata C++ fata de Pascal… De ce ai invata Pascal? Limbajul ala e mort.

      Apreciază

  13. Faptul ca stii sa scrii si sa citesti inseamna ca cineva te-a iubit? Nu, inseamna ca cineva si-a facut datoria!
    Nu sunt obligat sa imi iubesc meseria sau elevii, am acasa o familie pe care trebuie sa o iubesc. Dar daca imi place ceea ce fac, imi va fi mie mai usor la catedra.
    Mi-am ales acest drum in viata deoarece, spuneam atunci, „imi placeau copiii”, aveam entuziasmul varstei… Proasta alegere… Ajung acasa obosita, nu mai am energia si rabdarea necesare pentru a ma ocupa de copiii mei…
    Copiii sunt oglinda societatii. Nu mi se pare ca ar exista respect din partea societatii pentru categoria dascalilor. Atunci, de ce ar exista respect din partea elevilor?
    In alta ordine de idei, chiar e absurd sa ceri iubire… Cere profesionalism, competenta, orice altceva, dar nu iubire pentru un salariu!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Atunci, dragă doamnă, dacă nu există iubire pentru meserie, nu ai ce căuta în sistem, așa cum un doctor care nu iubește medicina nu are ce căuta într-o sală de operații, așa cum un arhitect care nu iubește ahitectura nu are ce căuta într-un birou de arhitectură, așa cum un artist care nu iubește arta nu se poate numi artist.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Exact, dar cand vei ajunge la varsta mea vei observa ca lumea nu functioneaza asa cum crezi. E bine sa ai idealuri, sa crezi ca vei trai intr-o lume perfecta… In mod sigur functionarii dintr-o banca isi adora meseria si nu salariul, politicienii nu mai pot de dragul tarii… e nostim ca doar dascalii sau medicii trebuie sa fie apostoli – tocmai cei mai dispretuiti de societate… arhitectul si artistul nu sunt neaparat bugetari. Cand trebuie sa iti intretii familia, iubirea pentru meserie nu tine de foame, nu iti plateste facturile.
        Iar cad salariul unui debutant este o bataie de joc, e evident cine va mai veni in „sistem” in urmatorii ani – absolventii care nu isi vor gasi un loc de munca mai bine platit decat cel de dascal si cei care nu vor cunoaste o limba straina indeajuns de bine pentru a profesa intr-un spital din strainatate.

        Apreciază

  14. Dar ce zi ci tu, draga Diana ,de elevi , destui, care sunt plictisiti, rad, sau butoneaza la mobile , vorbesc,chiar daca le pui DVD-uri, le aduci CD-uri, le predai dupa metode frantuzesti ( sunt profesor de franceza ), le aduci reviste si ziare frantuzesti , dai o multime de bani sa le faci tot felul de fise ? Pe elevii acestia cum ii caracterizezi ? Sunt elevii aceia care cer pasiune, profesionalism, bla,bla,bla…nu?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Dragă Dora, țin să te anunț că limba franceză e destul de greu de digerat și de înțeles pentru o foarte mare parte a elevilor. Motivul e simplu: tehnologia e bazată pe limba engleză, iar noi trăim în era tehnologiei.
      Limba engleză e studiată de drag. Studiez limba franceză obligatoriu – deși pe mine mă zgârie fonic accentul franțuzesc. Normal că nu îmi place și normal că nici o fișă și nici un CD nu îmi va plăcea.
      Dar, vorbește-midespre cultura Franței, despre oamenii care vorbesc franceza și au realizat multe, vorbește-mi despre proiecte și oportunități, despre avantajele și posibilitățile pe care materia ta mi le oferă. Poate mă vei determina să-mi placă.
      Dar chiar dacă nu, în mod sigur vei câștiga respectul meu, pentru că voi vedea în tine un profesionist.

      Apreciază

      1. Nu sunt profesor de franceza, dar imi inchipui ca la ora de franceza se invata limba straina, nu cultura (sau nu neaparat DOAR cultura). Ideea este ca tu, mergand in Franta, ar trebui sa poti conversa cu un francez, daca ai studiat franceza cativa ani in scoala. Nu te intreaba nimeni ce parere ai despre cultura Frantei, sau proiecte si alte bazaconii.
        Plus, evaluarea – care este obligatorie – se bazeaza pe continuturile ce trebuie insusite de elev in urma predarii, nu pe ce crede elevul ca ar trebui sa afle. Pentru informatii de cultura generala, dincolo de ce afla in clasa, noroc ca exista internetul. Continuturile, ca veni vorba, sunt incluse in programa. Iar programa este stabilita de ministerul educatiei (sau ce nume mai poarta acum.)
        Oricat de motivat si idealist ar fi un profesor la inceputul carierei, evolutia lui (si eventuala iubire ce-i mai ramane pentru disciplina predata) depinde de tipologia elevilor ce-i vin in clasa. Daca ajunge intr-un colegiu national, cu elevi selectati, de nivel CEL PUTIN mediu de pregatire si din familii interesate sa participe la educatia elevului, profesorul n-are nicio scuza sa dispere / sa se blazeze / sa isi piarda interesul in a-si face propria meserie.
        Daca ajunge intr-o scoala dintr-un varf de deal sau dintr-un fund de vale unde raman doar copii cu CES (uneori nedeclarat), comasati in clase de cate 30+ din lipsa de fonduri, cu naveta nedecontata, cu pretentii din partea colegilor sau directorilor (ca „se pierde clasa”), profesorul, care tot om este, va ceda. Nu se pune problema daca, ci cand.
        Ma rog, n-am chef sa scuz situatia dascalului chinuit sau a elevului care nu se poate pune in pantofii celui din fata lui, dar il poate critica, ca doar stie cel mai bine. Viata e cel mai bun invatator, astept sa vad unde ajung elevii de acum, angajatii/patronii de maine. Toti am fost idealisti, unii inca mai pastram ceva din acea mentalitate, toti am invatat ceva in timp. Unii mai repede, altii mai incet.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Încă o vorbă, Alina: voi nu credeți în noi, nici noi nu credem în voi.
        Și nu credeți în noi.
        Argumentele tale sunt aberante, spui că doar limba e importantă, când eu, dacă mă duc într-o țară străină, chiar și în Franța, vorbind engleza mă voi descurca. Dar ducându-mă acolo și neștiind nimic despre țara respectivă, despre oameni și despre cultură, sunt praf.

        Apreciază

      3. @Diana:

        Domnisoara, iti place sau nu, la ora de franceza vei invata franceza, la ora de matematica vei invata matematica, la ora de sport vei face sport etc.
        Cultura generala nu se formeaza la ora de franceza. Cunostintele despre Franta – presupunand ca vrei sa mergi acolo candva – nu se aduna doar studiind limba franceza. De ce ar fi doar in sarcina profesorului de franceza sa discute in extenso despre cultura franceza? Inca o data, continuturile – adica lectiile, temele de studiu, cum vrei sa le spui – sunt stabilite in programa, care este data de minister. Sau de unii de prin minister. De ce te superi tu pe profesor ca are in sarcina sa se asigure ca tu cunosti ceva gramatica si ai ceva vocabular in limba straina respectiva, si nu sa te transforme intr-o persoana cosmopolita?
        Trebuie sa ai ceva rabdare si sa aduni experienta, inainte de a cunoaste o cultura (straina sau pe cea autohtona.) Cultura nu „se invata” in cateva ore pe saptamana, la o anumita disciplina care se intampla sa-ti placa sau nu. Cultura ti-o formezi in cativa ani, in care intri in contact cu cat mai multe surse si iti folosesti si interesele, timpul liber, telurile de viitor samd si depui EFORT intelectual serios ca sa reusesti.
        De ce e nevoie sa studiezi si ce nu iti place? Pai se presupune ca ti-ai ales specializarea la liceu tocmai in functie de ce doresti sa studiezi in cei patru ani in care stai in bancile liceului. De ce nu poti refuza de exemplu sa studiezi matematica, pentru ca nu-ti place sau crezi ca nu vei avea nevoie de ea? Pai tocmai pentru ca – cel putin pana in clasa a X-a inclusiv, cultura formata in scoala, multa-putina cat e- trebuie sa fie o cultura generala. Oferta liceului ales include de la bun inceput materii care iti plac si materii care nu iti plac. Pe cele care iti plac le vei invata poate mai usor, pentru ca oricum te atrag. Pe cele care nu iti plac le vei uri oricata dedicatie si arta are profesorul (si in mod special daca n-are prea multa arta sau dedicatie.)
        Fiecare elev – dotat sau nu – trebuie sa devina constient ca munca putina duce la rezultate slabe. „Nu-mi place materia/profesorul” n-are intocmai legatura cauzala directa cu „profesorul e de vina”. Poate e adevarat, poate nu. Cel mai bine isi dau seama elevii care mai schimba profesorul la o materie. Daca ai rezultate slabe (sau consideri ca puteai avea rezultate mai bune, dar „cineva” nu e in stare sa predea la nivelul la care ai tu nevoie) indiferent de profesor, problema nu e la profesor.
        Ma uimeste mereu modul in care multi elevi – nu spun ca e cazul tau, dar nu discutam neaparat doar despre tine aici – urasc materia la clasa, insa depun un efort consistent si sustinut la meditatii pentru materia respectiva. Daca platesc, oare considera ca primesc ceva mai bun decat ce primesc la scoala, unde vrea/nu vrea, profesorul „trebuie” sa le predea acelasi lucru?
        Si daca tot am vorbit despre franceza, presupunand ca pleci in Franta candva si nu esti sigura ca stii suficient, la meditatii, daca le vei lua, iti va fi predata cultura franceza sau gramatica+vocabular?
        Un sfat prietenesc, daca vrei sa-l accepti: incearca sa asimilezi prin osmoza ce nu vrei sa inveti sau ti se pare lipsit de sens in sala de curs. Nu iti inchide urechile la lucrurile care nu te intereseaza, sau care nu-ti sunt predate „modern” (exact ce inteleg generatiile tinere prin metode moderne? Cu siguranta nu ce intelege ministerul. Deschideti un manual de metodica pentru a vedea exact despre ce este vorba,) Poate iti va prinde bine candva – de aceea e cultura generala.
        Pana la urma, scoala e un fel de rau necesar. Frumos ar fi sa te atraga si sa-ti placa fiecare materie, insa este imposibil. Oricat de „bun” sau „rau” este profesorul, materia aceea trebuie parcursa (cat timp esti in invatamantul obligatoriu). In clasele XI-XII, materiile depind de alegerea ta (a specializarii, in speta) si ai cam ales pachetul respectiv cand te-ai inscris. De voie de nevoie, acum trebuie sa studiezi si ce nu-ti place.
        Fundamental insa, nimic nu se obtine fara efort. Iar educatia scolara – ca cea de acasa nu e treaba scolii – implica si mult efort. Ca ne place sau nu, trebuie sa strangem din dinti si sa mergem inainte.
        P. S. Opinia aceea exprimata mai sus in legatura cu respectul care se castiga… E o chestiune de politete elementara sa acorzi un capital de respect oricui, pana cand fie il pierde prin propriile actiuni, fie demostreaza in alt mod ca nu il merita. Nu merge invers, cu lipsa de respect si lupta pentru castigarea lui. Oferi respect, primesti respect.
        O seara buna.

        Apreciază

      4. În primul rând, fraza 1 e atââât de limitativă, Alina.
        Nici nu știu cum ai putut să scrii asta, dacă tot ai citit articolul. Îmi spui că vreau nu vreau, fac ce mi se impune?
        NU!
        E alegerea mea să fac ceea ce consider că îmi trebuie. E alegerea mea dacă învăț sau nu franceză, pentru că nu mă vei ține tu sau profesorul care o predă de mână atunci când voi pleca într-o țară străină.
        El nu are dreptul să mă oblige să învăț. Nu are dreptul să mă trateze diferit pentru că nu învăț. Nu are dreptul să mă lase corigentă dacă nu învăț.
        E problema mea și spun asta pentru că știu ce îmi place și ce nu, ce îmi trebuie și ce nu.

        Legat de respect – ți-aș sugera să încerci să te afirmi în fața unei mulțimi, sau chiar să-ți creezi un blog. Să realizezi care e diferența dintre respectul câștigat, și respectul impus forțat.

        Apreciat de 1 persoană

      5. @Diana

        Cine iti impune limitele, un strain pe internet? 🙂
        Hai sa scurtam, incercam sa te fac sa vezi si un alt punct de vedere, dar nu se poate discuta cand il iei pe „nu vreau” in brate (drept pe care il ai, fara discutie).
        Pe puncte:
        1. In cadrul unei discipline scolare, exista criterii de evaluare in baza rezultatelor obtinute de elev in urma studiului disciplinei respective. Pentru studii culturale, s-a introdus Scoala Altfel. Sau un elev mai interesat de viitorul lui poate aplica pentru diverse proiecte care, sunt convinsa, sunt disponibile la nivelul unui colegiu national. Limitativ sau nu, profesorul de matematica/franceza/sport nu e in fata ta ca sa te transforme DE UNUL SINGUR intr-un elev pregatit pentru toate. De aceea studiezi MAI MULTE discipline, cu MAI MULTI profesori. Iar rezultatul nu este un super-specialist, ci un elev cu cultura generala, din care mare parte o acumuleaza tot de unul singur (chiar daca scoala il mai orienteaza.)
        2. Respectul chiar este o chestiune de politete elementara. Un blog nu „impune” respect multimii anonime de pe internet. Blogul iti satisface unele necesitati interioare, nu este un act de auto-afirmare sau o sursa de respect – poate doar ceva adulatie din partea colegilor. Respectul se ofera / primeste de la persoane cu care chiar te intalnesti din cand in cand; il poti oferi si celor necunoscute, chiar anonimilor de pe internet… insa n-are aceleasi valente.
        3. Marturisesc ca nu-mi lipseste acea tendinta a adolescentilor de a vedea realitatea in absoluturi. Nimic nu este doar alb sau negru, intotdeauna exista nuante. Doar trebuie sa ai suficienta experienta de viata pentru a le aprecia.
        Succes in acumularea de experienta, sper sa-ti pastrezi idealurile cat mai mult!

        O seara buna.

        Apreciază

      6. Ok, Alina. Iată-ți comentariul aprobat, ca să nu mai spui că nu îți acord dreptul la exprimare. Pur și simplu mi s-a părut prea insistent și prea întins pe subiecte fără sens. Foarte multă lume are impresia că o să mă pună pe mine la punct dacă îmi lasă un comentariu în care îmi dă sfaturi.
        Aflați că nu sunt eu cea care are nevoie de sfaturi, pentru că atunci când îmi expun o părere, sunt sigură pe ceea ce afirm. Dar hai să dau un reply la cele scrise de tine:
        1. Pot să cunosc o grămadă de puncte de vedere, dar asta nu mă face să îmi schimb opiniile. Nu te gândii că mă duc de două zile la școală și îmi dau cu părerea că, de, așa mi s-a pus mie. Nu. Mă duc de 12 ani și în tot timpul ăsta am întâlnit maxim 5 profesori care să mă facă să simt că îșiiubesc materia. Dar acei profesori mi-au câștigat stima și respetul, nevoia de a le arăta că le port respect, chiar dacă nu le-am iubit orele.
        2.Nimic din ce se predă la școala nu ajunge cultură generală pentru că se predă la școală, ok? Tot ce am reținut de la școală e la un click distanță și pot învăța singură lucruri noi atunci când îmi doresc.
        Istorie? Google it. Geografie? Google it. Română? Cărți, articole, bloguri de genul scriebine sau diacritica. Și așa putem continua cu materiile umaniste, deci eu sunt atentă aici doar dacă văd ceva în omul ăla care stă în fața mea, nu doar o figură care se pune la catedră și începe să-mi dicteze de pe manual. Legat de cele reale, ele nu fac parte din cultura generală decât la un nivel de bază, de bun simț și, de ce nu?, tot teoretic. Dacă nu am tangențe cu noțiuni de matematică, fizică și chimie la facultatea pe care vreau s-o urmez, de ce să fiu presată să învăț? Discuțiile despre cât de low e sistemulde învățământ din România ar fi interminabile și pot să îți înșir n motive pentru care la noi nu funționează, dar la alții da. E vorba despre structură în sine – are o structură foarte veche, căreia nu i s-a făcut vreun upgrade în ultimele zeci de ani.
        Voi habar nu aveți ce înseamnă Școala Altfel. Se traduce cu „stat și mai degeaba la școală”, „dus copiii în mall”, „dus copiii până la București să vadă AFI”. Nu e nici o cultură acolo, așa că nu are sens să discute cineva despre asta.
        E logic că acord respect omului pentru că e om, dar nu acord respect unui profesor care are pretenția să îi zic Sărutmâna de fiecare dată când îl văd, să stau drepți în fața lui și să îmi fie teamă de autoritatea lui. Așa nu. Respectul nu se impune!
        Și cu atât mai puțin pe un blog. Se câștigă și aici închei.
        Mult spor!

        Apreciat de 1 persoană

    2. Am început să-nvăț franceza încă din clasa a cincea. M-a pasionat această materie de la început. Am participat la concursuri si olimpiade. Recunosc, n-am muncit și nu m-am straduit atât de mult încât sa ajung la etapa națională, însă mereu m-am întors cu premii județene. Când am ajuns la liceu mi-am dorit să continui. În primul an am făcut asta. M-am întors cu un premiu al II-lea județean. Dar vreau să vă spun că în spatele lui au stat zeci de ore de studiu, multă muncă si un cadru didactic însărcinat în luna a șasea care locuia la 50 de km distanță de liceul în care preda, profesor catalogat ca fiind sever de majoritatea elevilor și care și-a petrecut mai bine de jumătate din acele zeci de ore lângă mine. Când a intrat în concediu a trebuit să-i ia cineva locul și a venit o doamnă destul de simpatică. Ne aduce fișe, ziare, articole, dar nimeni n-o respectă pentru că, în fond, nu ne învață nimic. Mă plictisesc la orele de franceză, ba chiar am ajuns să le detest pentru că sunt ore pierdute. Nu mă ajută cu nimic niște copii xerox.
      Consider că e vorba de atitudine și de implicare. În aceeași măsură. Nu funcționează una fără cealaltă. Nu contest faptul că există elevi neascultători, care râd și își butonează telefoanele în timpul orelor, dar asta se datorează în mare parte dvs, pentru că nu reușiți să le captați atenția. Dacă ați știi să faceți asta, să vă modelați stilul de predare după stilul de percepție al elevilor, fiți sigură că ați vedea și roadele muncii. Vă pot asigura că n-ați reuși cu toți, dar acea sclipire din ochii celor 10 elevi din 30 pe care le-ați insuflat-o, aceeași ca cea din ochii dvs, aceea va fi izbânda si premiul dvs.
      Sper să înțelegeți la ceea ce mă refer. Tocmai d-aia v-am dat și exemplul meu personal mai sus. Sunt un elev care învață și functionează eficient, atât timp cât și profesorul din fața lui o face. Respect profesorul care mă îndrumă sau măcar se străduiește. Respect profesorul care e mai mult decât un superior, care nu e rutinat, plafonat și cu idei preconcepute. Respect profesorul pentru că vreau și pentru că îmi dă motive, nu pentru că trebuie.

      Apreciază

      1. Draga mea, problema punctuala cu franceza a plecat de la o postare a mea.
        Felicitari pentru premiile primite la olimpiada de franceza. Ma bucur sa vad ca mai sunt elevi pasionati de aceasta limba superba. Ma bucur ca ai intalnit un profesor care te-a ajutat, care ti-a fost alaturi. Cred, pe de alta parte ca ar trebui sa o apreciati si pe doamna profesoara care o inlocuieste, pentru ca trebuie sa stii ,draga mea, ca a preda o limba straina nu inseamna numai manualul, mai ales manualele romanesti, depasite din toate punctele de vedere. Faptul ca doamna respectiva va aduce tot felul de materiale nu inseamna timp pierdut. Acum depinde si de cum le exploateaza la ora.
        Eu, de pilda, lucrez dupa manuale frantuzesti, care au si CD-uri si DVD-uri ,si care le plac f. mult elevilor mei. O limba straina nu inseamna numai gramatica, sau liste de cuvinte. Presupune dobandirea unor competente de intelegere si de exprimare scrisa si vorbita.
        Crede-ma ca stiu ce vorbesc, sunt un profesor care de ani de zile are elevi calificati la Olimpiada Nationala de limba franceza, chiar si anul acesta la Baia-Mare, care are elevi care isi iau DELF-ul B1 si B2. Presupui cate zeci de ore , ce eforturi inseamna toate acestea. Pentru asta de multe ori mi-am neglijat, poate, propriul copil, propria familie, pentru ca nu poti face performanta doar in cele 2 ore pe saptamana de limba franceza.
        Poate ca ar trebui sa nu mai aveti nici voi pareri preconcepute !

        Apreciază

      2. Dacă-mi permiteți, mi se pare că ceea ce spuneți se bate puțin cap în cap. În primul comentariu faceți referire la elevii neatenți, neascultatori și necooperanți carora le aduceți fișe, CD-uri și reviste și care, în ciuda eforturilor dvs. , tot de telefoanele lor își văd, iar în al doilea ziceți că elevii dvs sunt implicați și că apreciază munca pe care o depuneți pentru ei. Nu contest că poate faceți parte din categoria aceea de profesori care nu ar trebui să se simtă vizați de articolul Dianei, că știți ce înseamnă pasiunea de a fi dascăl. Nu e un război între noi, elevii, și profesori. Știu foarte bine că o limbă străină nu o poți învăța doar din manualele românești și știu la fel de bine că n-o înveți doar cu poezioare, cântecele și joculețe pe foi de care nimeni n-are grijă. Fiți sigură că respect profesorii. Pe cei care lasă în urma lor ceva, pe cei care construiesc, pe cei care pun cărămizi la fundațiile adolescenților, pe cei care, așa cum am spus și în comentariul anterior, mă îndrumă sau măcar încearcă.
        Am avut profesori care atunci când am început să devin delăsătoare au încercat să mă facă să-mi dau seama de asta folosind poate cea mai dureroasă armă – ironia. Profesori care au reușit să mă facă să plâng în hohote în mijlocul orei tocmai datorită acestei ironii. Pe ei îi iubesc și îi respect. Ei care mi-au dat 4 când asta am meritat, dar care nu s-au sfiit să-mi treacă 10 și să mă felicite apoi. Nu pe cei care-mi aduc foi și-mi pun 10 pentru că știu să traduc un cântec în franceză.
        Tind să cred că nu am idei preconcepute și știu să fac diferența dintre un profesor bun, care merită tot respectul pentru că face ceea ce face cu pasiune și unul care doar vine la muncă.

        Apreciază

      3. Draga mea eleva anonima, a mea, si a altcuiva. Nu se bate nimic cap in cap in cele doua postari ale mele. De ce profesorii ar putea fi impartiti in 2 categorii, profesori pasionati, care va capteaza atentia, care va fac sa invatati si, pe de alta parte, profesori blazati, neinteresanti etc.,etc,( sunt sigura ca puteti inlocui pe etc. cu diverse apelative ), iar elevii n-ar putea fi si ei impartiti in 2 categorii: elevi silitori, preocupati sa invete, cu bun simt, educati si elevi total desinteresati, preocupati doar de gadgeturi, superfeciali ?
        Iar referitor la fisele de care pomeneam, eu nu stiu ce fise primiti voi, dar sunt sigura ca pe fisele mele nu sunt nici poezioare, nici cantecele, nici joculete sau alte trasnai. Eu sunt profesoara la liceu, elevii mei au totusi 15-19 ani. Pe fise sunt tot felul de exercitii, de teste, de activitati de comunicare, pe care ei le lucreaza fie individual , fie in perechi sau pe grupe.
        Concluzia este ca nu trebuie sa vedem lucrurile , nici unii, nici altii, in alb sau negru, mai exista si nuante intermediare. Putina bunavointa, si putin respect, de ambele parti, si lucrurile se pot schimba, pentru ca, asa este, intre profesori si elevi nu este niciun razboi .

        Apreciază

      4. Esti absolut convinsa, Dora, ca elevilor tai le plac acele fise? Nu crezi ca stau cu teama ca le dai note mici ? Chiar crezi ca esti o profesoara grozava?
        Eu cred ca nu. Daca imi amintesc primele tale comentarii…nu.
        Tu nu intelegi ca elevii nu trebuie fortati sa invete la o materie. E suficient sa invete cei care sunt interesati si te asigur ca vei carora nu le place materia ta au o pasiune pentru alta.
        Am subliniat aspectul acesta si in articol.
        Lucrurile nu se pot schimba, pentru ca oamenii nu se schimba cand vine vorba de un bine comun.
        Oamenii se schimba cand bine vorba de binele lor. Asa ca un profesor nu se va schimba citind articolul asta sau altele asemanatoare. Doar un elev va prinde curajul si nevoia de a se exprima . Va stii ca nu e singurul care a indraznit. Asta e scopul meu si ma bucur sa vad ca fata asta a comentat aici si iti ofera argumente.

        Apreciază

      5. Curajoasa si atoatestiutoare Diana te-ai bagat intr-o discutie care nu te privea. Ar fi bine daca ai mai parasi limba de lemn enervanta pe care o folosesti. Si daca tot esti asa de curajoasa si adepta libertatii de opinie, de ce nu ai lasat ultimele mele comentarii adresate tie ? Oricum discutiile virtuale cu tine sunt echivalentul unei discutii cu un perete. Ai niste marote, pe care le folosesti indiferent de ce iti spune celelalt. Te lansezi in niste presupuneri , si de aici emiti niste ” judecati” , asa, hodoronc-tronc. Trebuie sa fii f. marcata de anumiti profesori, daca avansezi ideea ca niste elevi pot invata numai de frica notei. Oricum eu ti-am mai zis intr-un comentariu anterior ca ai niste fracturi in logica. Fii curajoasa, posteaza comentariul, fii curajoasa si atunci cand ceilalti nu iti impartasesc opiniile. Ia sa vedem il postezi ?

        Apreciază

      6. Dar tare te-ai mai enervat.
        Nu iti postez comentariile pentru ca sunt absurde si lipsite de sens. Kilometri intregi de taraganeli in care imi vorbesti despre cum ar trebui sa fiu si cum ar trebui sa gandesc. Ce rost are sa aprob asa ceva?
        E blogul meu, aprob ce vreau. Ce ai scris tu pe acolo depaseste problema libertatii de opinie, ajunge in lectii de bun simt si morala de care sunt satula.
        Nu te gandi tu sau altcineva ca nu aprob comentarii pentru ca ma jenez de ceva. Nu le aprob pentru ca nu vreau sa imput locul asta cu tampenii.

        Apropo, atata timp cat comentezi la articolul MEU, nu imi spune ca nu ma priveste o discutie.
        O zi buna!

        Apreciază

  15. Bravo! Bravo pentru articol !
    Diana, imi place raspunsul tau! E nevoie si de suflet, de intelegere , de iubire, da, pot sa spun si iubire, pe langa profesionalism si competenta. Daca nu empatizezi cu elevii tai, daca la ora esti doar o enciclopedie si nu te adaptezi la elevii tai, nu poti sa ceri mai mult decat dai . Iar azi, cand este atat debusolare, ca sa poti crea si reda valoarea, e nevoie mai mult ca oricand sa le fii aproape, sa-i asculti, sa-ti faci timp si pentru ei, nu doar pentru disciplina pe care trebuie sa o predai. Eu nu vin obosita de la ore, nici acum, dupa mai mult de 25 de ani de profesorat.
    Imi pare sincer rau sa aud ca in orasul meu de suflet, care l-a dat de Ionut Budisteanu, iar Valcea este unul din judetele pepiniera de valori olimpice, se intampla asemenea lucruri. ma gandesc ca mai este timp pentru schimbari.
    Doar voi sa va doriti ca lucrurile sa se faca bine, sa pretuiti adevaratele valori, sa cereti calitate, dar si sa intoarceti efortul si daruirea, devenind oameni, profesionisti si competenti . Atata imi doresc.

    Apreciat de 1 persoană

  16. Inainte sa te gandesti daca isi fac meseria bine sau nu(sunt de acord ca majoritatea nu o fac cu placere si profesionalism)ar trebui sa te pui si in postura lor…adica multi elevi fara bun simt si salariu sub orice cirtica.Si acum sa fim seriosi…fara motivatie financiara nimeni nu isi va face meseria bine

    Apreciază

  17. Diana, eu predau la un liceu tehnologic, nu la unul teoretic. Stiu ce inseamna un copil mai slabut sau mai atras spre a repara o masina decat spre a invata Eminescu sau o limba straina(franceza, de pilda). Ma deranjeaza uneori comportamentul elevilor, cu telefoanele mobile cu tot, injuraturile pe care le scot unii la nervi. Incerc sa fiu de partea ta si sa iti spun ca ai dreptate pana la un punct. Manualele sunt, intr-adevar, de groaza. Distrugi orice chef al elevului de a citi daca-i explici tot felul de terminologii. E altceva cand ii spui despre subiectul cartii, despre fapte de viata care au legatura cu cartea, despre cultura si civilizatia unei tari in cazul limbii straine, dar timpul e limitat si trebuie sa urmezi o programa(tampita, ce-i drept, si aia). Totusi, nu toti profesorii suntem demodati si fara chef. Incercam sa facem ce e mai bine. Suntem oameni si gresim. Cum noi iertam unele lucruri elevilor, cred ca si ei trebuie sa ne inteleaga. Cu ce chef te duci la ora cand elevul X zice „la ce imi trebuie materia asta, daca ma fac sofer”? Poate tu poti accepta, pe mine ma doare. Bun, iar parintii…cum se poate ca noi sa fim politicosi cu ei, iar ei sa vina in fata unei sali profesorale, sa urle si sa ameninte? Sunt cazuri si cazuri.Ai si tu dreptatea ta, dar cu limita, cum am spus. In ceea ce ma priveste, caut sa fc totul cat mai bine. O seara placuta!.

    Apreciază

  18. Ei uite ca s-a trezit o toapa,o mucoasa de 18 ani sa judece..afla ca pe stomacul gol,pasiunea e moarta..as vrea sa te vad in 3-4 ani vanzatoare la Metro cu facultate si apoi sa vad pasiunea din ochii tai.ca na,e ce ti-ai ales,pardon,ai gasit..si da,statul plateste putin,primeste putin..e logic..pasiunea nu tine de foame,ce nu intelegi?e asa de simplu..mergi la doctor si iti conditioneaza ala viata de o suma de bani..culmea,ca asta nu revolta pe nimeni..romanii se pricep la toate..stiu si femei de serviciu care considera ca s-ar descurca mai bine la catedra,asta pentru ca in prostia lor,cred ca s-ar descurca la o clasa in care fumurile depasesc de

    Apreciază

    1. Cata agresivitate. Sigur, m-ai facut sa am o revelatie cu cuvintele tale.
      Imi pare rau sa te dezamagesc, dar oamenii pasionati nu ajung vanzatori la Metro. Oamenii pasionati ajung sa conduca afacerui precum Metro.

      Apreciază

    2. Tu esti genul de om care se duce la job din scarba. Frustrat ca are un salariu mizerabil „de Romania” Stai chill, sunt multi ca tine, care vad totul asa, ” mizer” 🙂

      Cred ca atunci cand vei avea copii sau daca ai deja.. si se vor plangae acasa ca nu pot sa isi spuna o parere libera despre scoala sau despre ideile lor, o sa ii faci la fel. Niste mucosi frate, niste toape de copii 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  19. Cat despre Scoala altfel, si eu cred ca ar trebui facute o serie de activitati libere legate de cunoastere, diverse cercuri, concursuri, vizite la muzee, nu la mall. Exista lucruri frumoase de facut, iar aceste „ore fara catalog pot fi folositoare. Diana, eu nu te consider o mucoasa, inteleg ca ai vrea sa se schimbe ceva, dar PESTE TOT, nu numai la profesori. Trebuie schimbat felul de a gandi al romanilor. Eu mai ma sperante ca intr-o zi se va intampla

    Apreciază

  20. Scumpa mea Diana. Sunt un profesor. Unul iubit de elevi. Dar nu am reusit intotdeauna sa duc la final o generatie asa cum mi-ar fi placut. Pentru ca, dupa ce am epuizat toate metodele de a relationa curat cu elevii, metode care evident au fost inefieciente, deci nici relatiile mele cu elevii nu au fost intotdeauna dintre cele mai reusite, m-am hotarat sa privesc in sufletul meu, sa ma intreb daca inca mai am vocatia care m-a adus pe acest drum. Iar respunsul la toate intrebarile l-am gasit in mine, acolo unde putini dintre noi mai stiu sa caute, iar aici ma refer la toti, nu doar la profesori. Indiferent care este drumul pe care il alegi, tu vei reusi pentru ca sunt sigura ca ai primit cel putin o data inspiratia de la unul din profesorii tai, altfel nu ai fi gandit asa. Nu-ti face griji ca unii te eticheteaza (de fapt sunt convinsa ca stralucesti prea tare ca sa permiti vreunei etichete sa se lipeasca de tine). La randul meu cred ca esti o inspiratie pentru adevaratii dascali, ei nu au nevoie la clasa de robotei programati ci de oameni capabili de sentimente, in care sa poata sadi pasiune.

    Apreciază

  21. Draga, si e un fel de a spune, nu m-am enervat deloc, dimpotriva am fost f. calma. Si voi fi si in continuare. In schimp tu esti f. tafnoasa, si asta e chiar un eufemism, atunci cand ceilalti au alte opinii. Tafnoasa si agresiva. Pai un elev educat bla,bla,bla.. sa foloseasca cuvinte precum imput, tampenii si asa mai departe( reciteste-ti comentariile )Vai, se poate.! Si nu, nu-ti dau lecti de morala, si nici nu-ti spun cum sa gandesti, doamne fereste. Pentru asta sunt altii, poate parintii, poate consilierul psihopedagogic, poate dirigintele, stiu eu? Si cred ca mi-ai confundat comentariile, eu nu ti-am trimis comentarii kilometrice. Oricum ma bucur ca le-ai citit.

    Apreciază

    1. Ok, ok.
      Hai sa il aprobam si pe asta, ca sa nu mai zici ca sunt rea.
      Pai..daca tot sunt eu asa cum sunt, de ce mai cobori la nivelul meu? De ce continui sa dai replici?
      Putina mai multa maturitate, doamna profesoara.
      Tafnoasa? Imi pare rau…chiar nu am vrut, chiar nu…am vrut?

      Apreciază

  22. Am intalnit in ultimii ani tot felul de ‘destepti’ care habar nu au de nimic, care stiu decat sa pretinda dar cand este sa ofere dispar ! Acesti’destepti’ uita de notiunea de multumire, uita ca exista oameni , nu apostoli cum pretind unii tampiti, care isi fac meseria pe care au invatat-o in multi ani de carte !
    Diana, stii cum se spune : ‘te-ai vazut cu sacii in caruta’ si ‘nu iti mai vezi lungul nasului’ . Daca conexezi cele doua proverbe rezulta un singur cuvant…

    Apreciază

  23. O saptamana binecuvantata, cu multa pace si cu bucurie, cu vorbe blande si cu-apreciere, o saptamana doar cu-ntelepciune si cu cantari de slava si marire, Naltate pentru Domnul nostru care ne-a imbracat in marea Lui iubire! O saptamana fara suparare, o saptamana buna, cu-mpliniri! Eu va doresc cu tot ce-i bun si drept, o saptamana plina de veghere, traita-n fiecare zi mai intelept! Amin!

    Apreciază

  24. Am dat din intamplare peste articolul tau. Foarte bine punctat, cred, cel putin pentru o parte dintre elevi.

    Am terminat liceul in 2007, profil mate info. Am incheiat cu 7 la informatica, dupa 4 ani de Pascal, HTML si Visual Fox Pro. Nu se accepta solutii care nu sunt cuvant cu cuvant ca in manual. Intre timp lucram ca freelancer in C, C++, PHP, MySQL si Javascript. Am facut atestatul in Pascal doar ca sa poata intelege si profesoara despre ce e vorba. Amuzant. Din 60 de elevi de mate-info, 2 am dat Bacalaureat-ul din materia pe care, vorba vine, am fost pregatiti. Am luat cu 9.10.

    Am inceput facultate pe profil Informatica-Engleza dar am renuntat dupa 6 luni iar in prezent sunt inginer software in Silicon Valley. Capul sus, informatica se face mai bine acasa, cel putin in liceu.

    Apreciat de 1 persoană

  25. Nu pot decat sa-ti dau dreptate. La ora actuala sistemul se afla intr-o coma profunda, prins in mrejele trecutului, fara vreo sansa reala de scapare.
    Traim intr-o societate care ne obliga sa urmam anumite tipare de normalitate, iar cei care nu se supun, devin ciudatii sistemului, acei inadaptati incapabili.
    Profesorul si-a pierdut cu multa vreme in urma calitatea de a pregati oameni pentru viata, de a-l face pe tanar sa creada ca e mai mult decat un robot, este o fiinta umana, capabila sa creeze, sa se exprime liber, sa iubeasca, sa fie ceea ce trebuie sa fie, si nu ceea ce se doreste. Sistemul incurajeaza competitia, supunerea, impunerea respectului ca un must have, acumularea de informatii fara substanta, precum si falsa senzatie de superioritate pe care ti-o da nota maxima, betia de moment, sentinta care face distinctia dintre un prost si un destept. Nimic mai fals!
    Adevarat! Multe drepturi, putine obligatii din partea elevilor. Vina nu este a copiilor, ci a profesorilor care nu stiu sa gaseasca solutii si sa adapteze materia pe masura vremurilor in care traiesc, a parintilor care pretind ca profesorul trebuie sa ofere copilului educatie, sa-i dea cei sapte ani de acasa intarziati, a mass mediei care ofera exemple dintre cele mai perverse, pe scurt, vina apartine societatii,nicidecum a prostului, care nestiind diferenta dintre bine si rau, procedeaza ca atare.
    Toti visam la rezultate (joburi de vis, masini, respect), dar putini realizam ca drumul pana acolo este anevoios, cere munca, disciplina, lectii invatate,calitati descoperite, o filosofie care lipseste celor multi si naivi.
    Am constatat cu uimire ca omul urmeaza cursurile a doua scoli: scoala cunostintelor date de-a gata (scoala traditionala urmata de fiecare dintre noi) si scoala vietii, unde fiecare lectie invatata inseamna un nou pas spre realizarea unui vis, in timp ce repetarea aceleiasi lectii, sansa de a pretui oportunitatea de a invata despre lume, raportandu-ne la persoana noastra.
    Mersul la scoala ar trebui sa insemne placere, dorinta de cunoastere, nota ar trebui privita ca un instrument de evolutie individuala.Ai luat o nota mare? Felicitari! Ai descoperit ceva nou despre tine si lumea inconjuratoare. Ai descoperit respectul de sine, si prin el, fata de ceilalti.
    Un mentor adevarat are capacitatea de a trezi in discipol curiozitatea, sursa principala a imaginatiei, ridicand spiritul spre valorile inalte ale omenirii.
    Va provoc dragi discipoli! Va indemn sa treziti in mentorii vostrii curiozitatea noului, imaginatia, provocati-i sa fie cei mai buni, acei profesori pe care vi-i doriti. Nu e vina lor ca au uitat importanta lucrurilor si a oamenilor, ci a sistemului care pe zi ce trece ii ingenunchiaza, fortandu-i sa se supuna unor reguli stupide fara sens. Alegerea va apartine! O zi placuta. CM

    Apreciază

    1. Diana, jos palaria! Ai pus punctul pe „i” cum nu se poate mai bine. Asta ti-o spune un om de 36 de ani, care a fost elev(si s-a confruntat cu aceleasi probleme) iar acum lucrez ca formator in cadrul unui centru de perfectionare si caut sa indrept ce nu mi-a placut la profesorii mei. Pacat ca in 2015 mai vorbim de jignirea si stirbirea personalitatii unor copii aflati la inceputul vietii. Pacat si de comentariile unora ca L.B., care justifica faptul ca au asemenea comportament doar pentru faptul ca e greu in spatele catedrei, in loc sa caute o punte de comunicare cu elevii si sa isi faca meseria cu pasiune. Sunt de acord ca exista deopotriva si profesori capabili si elevi-problema, dar totusi…Eu nu sunt de acord cu faptul ca profesorii sunt prost platiti, cand programul lor este unul part-time(4-5ore/zi). Scuza puerila ca trebuie sa se pregateasca nu tine; si cei care lucreaza 8-10 ore/zi se pregatesc in afara programului. In plus mai sunt posibilitati de activitate si castiguri extra-job, pe care un program part-time le permite. RESPECTUL NU IL IMPUNE STATUTUL, RESPECTUL SE CASTIGA DOMNILOR PROFESORI! CA OAMENI!

      Apreciază

      1. Buna, Mihai !
        Inca ma bucur foarte mult cand primesc comentarii la acest articol. Si cel mai mult ma bucura sa aud ca sunt persoane care isi doresc schimbarea si lupta pentru ea. Te apreciez !

        Apreciază

  26. Un sistem in care fiecare elev poate sa isi aleaga materia si profesorul cu care doreste sa faca acea materie.
    Legea cererii si a ofertei. Alegi materiile, nu ti se impun.La fel cu profesorii: elevul alege profesorii cu care doreste sa faca cursuri, nu i se impun.
    In final, profesorii care nu sunt solicitati dispar natural din sistem. LA fel si materiile.

    Apreciază

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s