Boyhood. Cât durează?

Cine nu a văzut Boyhood, trebuie să îl vadă. Eh, trebuie ăsta nu e o obligație. E un sfat, o recomandare. E modul meu de a spune că un film te învață ceva sau că te face să cunoști mai mult, să înțelegi mai mult. Iar atunci când ceva îmi atrage atenția în sensul ăsta…ei bine, atunci insist cu promovarea acelui lucru. Boyhood e filmat pe parcursul a 12 ani, cu aceiași actori. În 12 ani un copil devine adult, un părinte greșește și învață, dar filmul ăsta nu te șochează, pentru că nu ai să vezi nimic nou, nimic SF în el. Cred că toți ne-am putea identifica cu scene, momente și persoanje.

Mason e un băiețel (are în jur de 7 ani cred) care vede lumea un pic mai diferit. Prima secvență e chiar una în care mama sa, Olivia, îi spune că nu înțelege de ce refuză să îi dea temele la corectat profesoarei, deși le lucra cu atenție acasă. Mason are o soră, Samantha, care e cu doi ani mai mare; în primă fază tatăl lor e genul de părinte iresponsabil – își vedea copiii odată la 2 ani și nu contribuia cu nimic la creșterea lor. E un scenariu care poate, pentru mulți, sună cunoscut. Avem o mamă singură, cu doi copii inteligenți și un tată plecat prin lume în căutarea sensului vieții.

Mai departe, Olivia decide să se mute în Houston, acolo unde locuia și mama ei, să își continuie studiile de psihologie, pentru ca apoi să se angajeze ca profesoară. Se căsătorește cu un tip mai în vârstă, care avea, la rândul lui, doi copii, și care se dovedește a fi alcoolic și agresiv. Între timp, copiii cresc până pe la 13 și 15 ani.Tatăl lor biologic a devenit o prezență obișnuită în viața lor, în sensul că își petrec weekend-urile împreună. Tipul face parte dintr-o formație rock și locuiește într-un apartament micuț împreună cu un prieten. Noul soț al Oliviei decide că lui Mason i-ar sta mai bine cu părul scurt, așa că îl obligă să se tundă, moment în care se instalează o ură tăcută între ei. Olivia îl părăsește, într-un final și se mută din nou în alt oraș, unde rămâne până când Samantha și Mason pleacă la facultate.

Între timp, Mason își descoperă pasiunea pentru fotografie. Schimbă diferite frizuri și trece prin fazele piercing-urilor și unghiilor negre, experimentează câte puțin din toate. Mă refer la alcool și droguri ușoare, da. Ce mi-a plăcut sau…ce am admirat e faptul că rămâne pe tot parcursul filmului o fire ponderată și matură emoțional. În timp ce prietenii lui vorbesc doar despre gagici, filme porno, alcool și droguri, el reușește să nu cadă în nicio extremă. De fapt cade în extrema pasiunii pentru fotografie.

O secvență superbă e cea în care profesorul de la cursul de fotografie îi „ține un discurs” în camera obscură, despre raportul dintre talent și disciplină. Mason e un talent desăvârșit și își dedică întregul timp artei, dar fără o viziune a viitorului, fără un plan care să îi susțină talentul spre reușită. Profesorul lui observase asta și îi spune că mulți cretini ajung departe prin disciplină și fără talent, că foarte mulți au și talent și disciplină, așa că un om ca el, cu talent, dar fără disciplină, e pierdut într-o lume atât de competitivă.

Lucrurile încep să se miște și Mason își face ordine în gânduri. Mama lui se căsătorește cu un bărbat total diferit de precedentul. Tatăl său biologic se căsătorește cu o femeie de treabă și are un copil împreună cu ea.

Sunt surprinse aniversări și absolvirile liceului. O relație de liceu a lui Mason care a dat greș pentru că tipa era mult prea superficială.

Cum am zis, în filmul ăsta nu se întâmplă nimic deosebit. Nimeni nu omoară pe nimeni, cancerul nu răpune pe nimeni, nu-i răpire, nu-i cutremur, nu-i apocalipsă. E doar viață pe parcursul a 12 ani. Și zău că mi-ar fi plăcut să mai văd încă 12, cu aceiași actori.

M-a șocat aspectul personajelor la sfârșitul filmului. Olivia – mai plină, mai cu riduri, mai trecută prin toate. Tatăl – la fel. Nu a fost o revelație a trecerii timpului pentru mine. Știu că timpul trece și că la 18 ani nu îl simt. Nu știam cum e însă să îl văd în două ore făcându-și munca de 12 ani.

M-a șocat și scena de la final, în care Olivia îi spune lui Mason..”E cea mai rea zi din viața mea. Samantha s-a mutat, tu pleci. Nu mă așteptam să fii așa fericit că pleci. Am făcut tot. M-am căsătorit, am divorțat, m-am căsătorit și am divorțat din nou, v-am crescut pe voi, voi plecați. Ce va urma? Înmormântarea mea” . Și plânge, plânge, spunând „Doar credeam că va dura mai mult.”

Nu durează mai mult. Durează atât cât să poți ajunge un om împlinit. Cât să îți găsești sensul și să îl urmezi, cât să lași ceva în urma ta, cât să iubești și să vezi locuri, să muncești și să te bucuri de ce iese din mâinile tale. Atât durează.

22boyhood_ss-slide-7UMX-jumbo

Boyhood-Spread-14_620

patricia-grid

Reclame

2 gânduri despre „Boyhood. Cât durează?

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s