Cum ar fi fără net? Nu ar fi!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2014

Persoanele mai melancolice se gândesc cu tristețe la perioada de dinainte ca tehnologia să intre în viețile lor. Își amintesc de televizorul mare, în două culori, de telefonul fix cu roată și de apelurile care mai întâi ajungeau la Centrală, de unde se făcea apoi legătura cu persoana apelată, de colecția cea mare de casete cu muzica anilor ’90  și așa mai departe. Îmi amintesc și eu de ele, dar vag, pentru că nu am avut prea mult timp la dispoziție să le folosesc.

Eu știu că prin 2003 începusem să îmi doresc computer și telefon – câțiva din colegii de la școală aveau Pentium 3 și telefoane Siemens. Mergeam acasă la prietene să ne jucăm și habar nu aveam ce să fac pe-acolo. Când primeam bomboane de ciocolată la cutie, scoteam folia de plastic în care erau puse, o întorceam, și îmi imaginam că e tastatura unui laptop. Apoi tot mai mulți colegi și-au băgat Internet: băieții se jucau de zor în rețea și fetele erau cu jocurile de dress up/make up.

Prin clasa a 5-a am vorbit prima dată pe Mess, tot acasă la o colegă. Conversația era puerilă, „la mișto”, dar m-a făcut să vreau și mai tare calculatorul meu, ca să pot chat-ui, asculta muzică, descărca poze. Nu mă gândeam eu atunci la căutat informații, filme sau produse într-un magazin online. Între timp primisem un telefon, care avea capacul cu sclipici, ecranul foarte mic și butoanele mari. L-am ținut o perioadă iar apoi am trecut la un Motorola cu clapetă, primit cadou de ziua mea. Mă puteam conecta la net pe el, dar degeaba, că nu prea îl încărcam cu credit. Am primit calculatorul când mă așteptam mai puțin; a citit mama o ofertă de PC + abonament la net&telefonie și a doua zi s-a dus să îl cumpere. Calculatorul s-a dovedit a fi foarte slab din toate punctele de vedere și nici nu știam de existența de oferte HDD, dar…mai contează? Netul, în schimb, era super.Îmi amintesc că prima dată când am intrat pe Mess, o prietenă îmi tot dădea linkuri cu melodii de pe Youtube și nu știam cum să fac ca să îi trimit și eu ei, așa că m-am apucat să transcriu literă cu literă linkul în căsuța de chat. Nu știu cum sau când m-am prins de șmecheria click dreapta-> copy->paste, dar cred că nu prea repede. :))

Oricum, procesul meu de adaptare cu netul a durat foarte mult și că a fost mare perioada în care nu știam nici comenzi rapide, nici cum să folosesc anumite programe – mai nimic aproape. Intram pe google și cam atât, plus că descărcam tot felul de prostioare, așa că acel computer s-a dus repede, după multe, multe formatări și reinstalări ale Windowsului.

Cel mai mare avantaj al Internetului, după cum am mai zis-o, e posibilitatea de a cunoaște mult mai multe, atât referitor la informație cât și la persoane. Viața virtuală e cu dus și întors, dar dacă știi să îți organizezi timpul petrecut online așa încât să înveți lucruri și să intri în contact cu persoane din domeniile tale preferate, e super. Hai să luăm exemplul grupurilor de pe Facebook. Există grupuri în care se promovează bloguri și site-uri de companii (afaceri online) sau chiar grupuri create special pentru oamenii interesați de o anumită firmă, grupuri de artă/literatură/știință/IT/comunicare și grupuri deschise pentru membri asociațiilor sau insituțiilor de învățământ. Oricine cu cont de Facebook poate crea un grup, așa că s-au născut comunitățile pentru viitorii sau actualii studenți ai unei facultăți – aici se împart informații și se nasc discuții  utile, lucru care nu era posibil acum 10-15 ani. Oamenii discutau față în față și erau limitați de prezența fizică. Să nu mai vorbim despre paginile de Facebook care dacă obțin likeurile de la populația target promovează sau chiar lansează un brand online. Lucrurile acestea nu se rezumă la Facebook, dar e rețeaua de socializare pe care au milioane de români cont și pe care o accesează zilnic.

Netul reprezintă izvorul generației moderne în materie de orice. Vreau pizza? Comand de pe siteul pizzeriei X. Mă doare capul în partea dreaptă? Vreau să știu când pleacă autobuzul și când ajunge? Vreau să-mi fac casă?Intru repede pe Google, tastez, dau click și am rezolvat. Vreau să îmi îmbunătățesc performanța computerului? Intru pe magazinul MediaDOT.ro.

mediadot_logo_spotlight

E un univers care nu poate fi nici înțeles, nici utilizat cum trebuie de oamenii care trăiesc în trecut și se luptă cu tehnologia.

În prezent am un router wireless care îmi permite să îmi conectez și laptopul și telefonul la net, în casă. Pe telefon am instalate aplicațiile uzuale – WordPress, Youtube, Pinterest, Facebook, Skype, Yahoo Mail – pe care le folosesc fie din distracție, fie din lejeritate (dimineața când vreau să văd ce email-uri noi am dar sunt prea somnoroasă ca să pornesc laptopul, sau înainte să plec de acasă).

Am pus anunțuri online, am căutat chirii online, am pus comenzi online, am citit cărți și văzut filme/tutoriale online și sigur scap o grămadă de alte lucruri. Cum ar fi fără net? E greu de imaginat. Ar fi o lume pusă instant pe slow motion.

Ne-am uita neputincioși la telefoanele noastre mari și slim, neputând decât să facem ceea ce făceam și pe Nokia 1100, plus poze și filmări, dar degeaba că…nu am avea unde să le arătăm celorlalți.

Laptopurile super performante ar deveni la fel de utile ca și un portofel gol.

S-ar face cozi interminabile la firme și agenții – noi toți, obișnuiți cu viteza și răbdarea setată pe minim, am fi furioși, disperați, haotici.

S-ar produce un regres la nivel global, pentru că tehnologia nu are aplicacare fără internet. Investițiile de miliarde ale giganților rețelelor de socializare și site-urilor de firme și aplicații s-ar evapora. Iar cunoștințele noastre în materie de IT s-ar evapora și ele destul de repede fără exersare.

Bineînțeles, nu îmi pot imagina o lume în care să ne întoarcem la stadiul de dinainte de net decât prin reducere la absurd. Văd o dezordine totală, un loc haotic de care nu s-ar putea bucura nici cei mai melancolici oameni ai prezentului – cei care cred cu încăpățânare că Internetul e un mediu rece care nu face decât să îl îndepărteze pe om de sentimente.

4 gânduri despre „Cum ar fi fără net? Nu ar fi!

  1. Eu chiar ma simt dependenta de net: am nevoie sa am acces la net cam in 80% din timpul in care fac ceva pentru facultate + ca daca sunt pe laptop trebuie sa mai dau si scroll pe facebook, sa ascult ceva pe youtube, sau sa pierd vremea aiurea pe diverse site-uri. Imi amintesc si de netul dial-up, pe care l-a bagat tata cand eram prin clasa a 5a. Il foloseam sa intru pe clopotel si sa ma joc jocuri dress-up. Se incarca o pagina in 5 minute, dar pe vremea aia chiar nu imi pasa :))

    Apreciază

  2. In momentul de fata netul este o unealta foarte buna de a atinge si ajunge la cati mai multi oameni. De a face echipa cu ele, de a lucra, de a interactiona cat si multe altele. Cu toate astea , netu poate fi si foarte daunator si toxic. Are si partea lui buna si partea rea.

    Apreciază

    1. Imi place cum ai zis ca poti ajunge si atinge cat mai multi oameni… Adica e mult mai fain sa promovezi sau sa arati oamenilor ceva pe net decat sa le dai pliante l. La asta m.am dus cu gandul. Daca toti oamenii de la tara ar sta pe Net, lumea ar prinde alt aspect. 😀

      Apreciază

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s