Concurs aniversar: Cioburi de stele & Printre tonuri cenușii

Zilele astea m-am tot gândit cum să „marchez” faptul că blogul meu va împlini în curând un an ( pe 5 octombrie am scris primul articol). Am văzut că toți iubim concursurile și că parcă se creează o atmosferă tare happy atunci când se desfășoară unul, așa că iată-mă organizându-l pe primul 😀

Am ales două cărți despre care s-a vorbit numai de bine, moderne și care pe mine, una, m-au atras:

coperta_Printre-tonuri-cenusii_EPICA-horz

Trebuie să răspundeți la întrebarea „ Cum lucrezi la pasiunea ta așa încât lumea din jurul tău să fie un pic mai bună prin intermediul ei?”.

Vor fi 2 câștigători, aleși astfel:

Cioburi de stele va merge la cel care ne-a convins prin răspuns. Va fi o alegere subiectivă, vom „juriza” eu și el-ul meu, pentru că împreună luăm mereu deciziile bune :-). So, liber la imaginație pentru scris și la meditație pentru răspuns.

Printre tonuri cenușii își va găsi câștigătorul prin random.

Condiția de participare e să dați follow prin wordpress sau via email blogului de tinerețe. Dacă dați un share pe Facebook e ok, dar nu e obligatoriu, nu dau „intrări în plus”. Și, bineînțeles, răspunsul la întrebare.

Concursul se termină pe 14 octombrie, la ora 00.00 Pe 16 octombrie voi anunța câștigătorii. Mult succes!

Reclame

44 de gânduri despre „Concurs aniversar: Cioburi de stele & Printre tonuri cenușii

  1. 1. Una din pasiunile mele este cititul,iar datorita cititului am realizat ca trebuie sa impartasesc cartile favorite si tot ce imi place,altora,exista o carte pentru fiecare,avem de unde alege,.Poate ca recenzile mele nu sunt cine stie ce,dar cand ma gandesc ca lumea citeste recenzile si imi spun lucruri de bine si eu ma simt bine.
    Le conving pe prietenele mele sa le dea sanse unor carti pe care nu le-au citit.
    Schimb lumea din jurul cititind si povestind despre ce am citit,fac recenzii si recomand cartile pe care le-am citit.Le dau idei cand vor sa isi cumpere cartii,mai ales prietenelor mele,le fac si eu cadouri tot cartii si ele sunt incantate.

    Multumim pentru concurs!!Si bafta tuturor!!

    Apreciază

    1. Apreciez mult blogurile de recenzii și îmi place când aud că oamenii recomandă cărți sau le fac cadou. Și la mine se practică lucrurl ăsta și pot spune că e foarte fain, într-o conversație, să găsești unpunct comun prin ceva ce ai citit și tu și persoana cu care vorbești. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Da,incerc sa le fac cadouri cartii mai ales din genul lor preferat,dar mai strecor si o surpriza.Ma bucur cand intalnesc persoane care citesc,sa vorbim despre cartii si actiunea lor etc.
        Le spun ca am si blog,iar cand ele imi spun ca blogul meu e frumos desi nu se compara cu altele,care sunt super tari,tot ma bucur!

        Apreciază

  2. 2.Mulți ar spune că pasiunea mea cea mare este cititul și nu greșesc în totalitate. Alții ar spune că pasiunea mea este scrisul și nici ei nu greșesc. Într-adevăr îmi place mult să scriu și să citesc și când îmi transmite cineva că a cumpărat o anumită carte datorită recomandării mele și recenziei frumoase, mă simt bine. Mă gândesc că, cineva o să aibă parte de o experiență frumoaă, citind cartea și sunt fericită că am contribuit la decizia acelei persoane.
    Însă pasiunea mea este să țin discursuri, dar nu e vorba de acele discursuri plictisitoare în care pledezi pentru o cauza, iar audiența adoarmne. Nici gând! Este vorba de discursurile unde contează interacțiunea cu publicul, unde se jonglează cu întrebări, unde acei oameni care te ascultă nu trebuie să se simtă inferiori. Tocmai de aceea, în școală, am avut diferite prezentări de carte(normal) și am făcut în așa fel încât acei copii, care veniseră mai mult forțați, să plece cu un zâmbet pe buze. De ce? A fost foarte important modul în care am abordat diferite teme, având în vedere că publicul era unul adolescentin și că un limbaj protocolar, care să evidențieze superioritatea mea față de ei nu o să funcționeze niciodată, vor pleca mai încruntați decât au venit. Îmi place să vorbesc despre cărți, despre esența cărților, despre cum putem învăta să trăim și să acționăm datorită personajelor care experimentează diferite situații și, deși fac asta și prin intermediul unui blog, ador să comunic aceste lucruri oral. O întâlnire unde fiecare să își exprime părerea, să întrebe și să dea răspunsuri. Am fost plăcut surprinsă să aflu că, după întâlnirile cu elevii, am căutat și au cumpărat o anumită carte, despre care am discutat; am fost plăcut surprinsă să văd că mă caută ca să vorbim despre aceea carte, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut.
    Aceasta e pasiunea mea. Să împărtășesc magia lecturii într-un mod abstract,să folosesc un limbaj adecvat fiecărei vârste și să nu îi inferiorizez pe alții, nici măcar neintenționat, prin faptul că am citit. De multe ori, aceasta pare o laudă(Eu am citit douăzeci de cărți) și atrage imediat antipatia, de aceea vreau să discut cu ei față în față, să scăpăm de tiparele în care am intrat, să scăpăm de liniile pe care le trasează, în general, societatea, de comparațiile care se fac.
    Îmi place să vorbesc în public și îmi place mult, iar când aceste discursuri devin baza unei prietenii frumoase este și mai bine.

    Apreciază

    1. Cristina, noi am mai vorbit și în privat, dar nu știam despre pasiunea ta de a ține discursuri. M-a surprins plăcut și te admir foarte mult pentru aptitudinea asta. La mine e în curs de dezvoltare. Încă mă feresc de vorbitul în public, așa că te apreciez.

      Apreciază

  3. 3.imi place sa scriu despre oameni frumosi.Viata intotdeauna are de demonstrat lucruri importante,lucruri care te pun pe picioare si te fac sa crezi ca esti o parte dintr-un intreg,Povestile despre viata sunt cheia catre intelegerea si respectul dintre oameni,sunt itele ce ne apropie ca suflete.Povestile pot schimba lumea,pot redresa cursul unei vieti ratacite si pot aduce oamenii adorabili unii langa altii.Asa ca,fiecare poveste pe care o scriu e o parte din intregul meu.

    Apreciază

  4. 4.Lucrând cu multă dragoste la pasiunea ta, ajungi să faci multe persoane fericite. Una din pasiunile mele este cititul. Citind mă relaxez, intru într-o lume exact pe placul meu, o lume paranormală cu acţiuni pe măsură şi persoanje care-mi devin prieteni. Mereu recomand prietenilor/colegilor cărţile care mi-au plăcut foarte mult, povestindu-le anumite întâmplări care să-i facă curioşi. Cititul mi-a dezvoltat o pasiune pentru scris. De la o idee banală, aş putea zice, am ajuns să scriu o poveste care e abia la început şi pe care doresc să o termin. Mulţi prieteni mă susţin spunându-mi că e un început bun pentru ceva frumos. O altă pasiune este desenatul. Nu am o imaginaţie prea bună pentru desen, însă îmi place să scriu orice, făcând literele într-un mod ciudat şi plăcut de ceilalţi. Îmi mai place să urmăresc seriale/filme făcute după cărţile care le-am citit. Se întâmplă de multe ori să-mi placă mai mult cartea decât filmul, deoarece viziunea autorului/autoarei este diferită faţă de cea a regizorului. Aceste pasiuni mă fac fericit deoarece reuşesc să-mi exteriorizez în mai multe feluri trăirile, emoţiile, sentimentele iar rezultatul final se dovedeşte a fi ceva bun, pe placul celor din jur 🙂
    ~ The End.

    Apreciază

    1. Cred că cu cât citești mai mult, cu atât îți dezvolți viziunea pe toate planurile mai mult. Văd că e o pasiune dominantă pe aici și îmi place. Până acum ceva timp auzeam părinți care se plânc că nu citesc copiii, dar dacă ar citi ce scrieți voi, ar fi super mândri.

      Apreciază

  5. 5.Pasiunea mea e cititul și încerc să fac măcar puțin lumea mai bună încercând să aplic ce învăț din cărți: că în lume există mai multă dragoste și speranță decât am putea crede, că trebuie să rămânem drepți în fața necazurilor, că trebuie să luptăm mereu și mereu și că există lucruri cu mult mai rele ca moartea

    Apreciază

    1. E ok să înveți din cărți, dar nu chiar totul se aplică în lumea reală. Nu pentru că nu ar fi posibil, ci pentru că majoritatea cărților sunt scrise așa încât să îți prezinte lumea într-un mod fain. În realitate se dă luptă mare între ceea ce vrei să faci și ceea ce poți/reușești.

      Apreciază

  6. 6.You are following this blog, along with 199 other amazing people (manage). (dovada ca te urmaresc)

    Acum, sa zic despre pasiunea mea: bloggingul. Prin intermediul ei vorbesc despre alte pasiuni (teatrul, filmul). Incerc sa conving oamenii sa mearga la film, sa mearga la teatru. Incerc, cum pot, sa ajut 🙂

    Apreciază

  7. 7.Printre multele mele pasiuni se numără și desenul. Nu am urmat un liceu cu profil vocațional, întrucât m-am gândit să păstrez această pasiune sub umbra listei cu hobby-uri. Însă, când am timp și am de făcut, spre exemplu, un cadou, și nu îmi permite buzunarul, pun mâna și fac un portret. Oamenii (care și-au păstrat umanitatea) vor aprecia întotdeauna un cadou făcut manual. De fiecare dată mă străduiesc să pun suflet într-un portret și nu de puține ori am primit ovații și îmbrățișări pentru cadourile pe care le ofer. Îmi place să-i văd că zâmbesc și că se admiră în portret, că își zâmbesc șieși. Mă gândesc că le ofer șansa să vadă cât sunt de frumoși prin ochii mei, chiar dacă nu sunt o profesionistă, și asta îi bucură cel mai tare. Fiecare ar vrea să se vadă prin ochii altuia. Ei bine, eu încerc să le ofer șansa asta prin micile mele portrete de amatoare. ッ

    Apreciat de 1 persoană

  8. 8.Superba intrebare!
    Pe principiul think global, act local, pasiunea mea de a citi se imprima apropiatilor mei. Am multi prieteni despre care nu pot sa spun ca-mi impartasesc pasiunea, dar cu siguranta pe cativa i-am impresionat cu dedicatia si cu entuziasmul meu. Am facut oameni sa citesca, oameni care altfel nu ar fi citit. Le-am facut mereu recomandari personalizate, chiar daca deseori nu stiam nimic despre domeniile de care erau pasionati, dar m-am interesat si am reusit sa gasesc ceva pentru fiecare. Sa stiu ca am reusit sa le ofer niste momente frumoase pe care le-au petrecut cu o carte datoria mie, ma umple de incantare. Nu incerc sa-mi conving prietenii sa citeasca pentru ca a citi este important si benefic, ci pentru acele momente si senzatii pe care le ai in aventura lecturarii unei carti. Nu reusesc mereu, dar si cand vad zambetul de pe fata prietenilor mei cand se refera la cartea pe care au citit-o… este un semn ca am facut un mic bine lumii. Oamenii chiar ar trebui sa zambeasca mai des!

    Apreciază

    1. Măi, să știi că mi-ai amintit de eseurile alea argumentative care se cer la bac. Mai are câte unul un subiect de genul ”Exprimă-ți opinia despre importanța lecturii”. Sunt atât de sătulă să aud că lectura e bună pentru că dezvoltă imaginația și vocabularul încât mă încântă când găsesc oameni care să spună că te face să vezi viața altfel, mai viu, că te împlinește.

      Apreciază

  9. 9.Pana de ceva timp jocurile pe calculator imi creau o dependenta . Nu faceam decat sa ma joc , sa nu am timp de eventualele teme si sa invat pe sarite . De cand mi-am impus sa nu il mai folosesc decat pentru strictul necesar , m-am gandit ca trebuie sa am o pasiune , o vocatie , un hobby . Sunt afon , dansez … pot spune rusinos , imi place desenul insa nu am simtit ca am talent vreodata , sportul nu mi se pare o pasiune . Asa ca ce as fi putut face ? Sa citesc. La inceput simteam ca citesc din obligatie, ca nu e important pentru mine, ca e doar „un moft”. Insa, citind, citind, multe mormane de carti citite se adunau, am simtit ca am facut ce trebuia. De la sentimentul de obligatie pe care il simteam, am ajuns sa imi insusesc fiecare carte, sa imi dezvolt vocabularul si sa… Traiesc in fiecare carte pe care o citesc. Acum nu imi pot imagina cum puteam trai fara carti, cum imi puteam face atat de mult rau. Sunt insa trist: trist privind oamenii de varsta mea cum nu au nici un fel de cultura generala , nici un fel de vocabular, doar pentru ca nu citesc. Nu vreau sa ma intind pe mai multe randuri pentru ca nu are rost , vad mai sus comentarii mult mai lungi si ” sentimentale ” , insa eu am incercat sa fiu scurt : Cititul este viata mea !

    Apreciază

    1. Știu cum e să simți că nu ai un talent anume sau că nu îți găsești o pasiune. Știu și cum e să simți că ai găsit-o. Frumos.
      Mă bucur că ai reușit să treci peste preocupările aiurea și să te axezi pe ceva mai serios!

      Apreciază

  10. 10.Probabil ca mulți alții, una din pasiunile mele este cititul. Citesc de mică din cauza mamei, iar acum am ajuns să am și o bibliotecă frumoasă aflată în creștere ^_^ În școala generală nu citeam atât de mult, deși citeam oricum peste medie. În schimb, din clasa a noua am descoperit Sf-urile și cărțile Fantasy și n-am mai avut liniște. Mi-am făcut prieteni care citeau aceleași cărți, însă nu era de ajuns pentru mine. Așa că, după ce am vorbit despre o carte non stop, o prietenă a început Casa Nopții. Și i-a plăcut. Acela a fost începutul care mi-a dat curaj și mi-a dat de înțeles că se poate. Așa că am continuat în aceeași manieră. Fratele meu s-a apucat să citească, verișoara mea, la fel. Unele din colegele mele de clasă au devenit dependente de cărți și sunt extrem de mândră că am reușit să le fac să citească. Îmi place să citesc și să recomand cărți, iar cea mai mare bucurie este când primesc feedback de genul: „mulțumesc pentru recomandare, mă apuc de ea”, sau „am citit-o și mi-a plăcut”. Tocmai de aceea m-am implicat în campania Pagini cu suflet pentru fiecare. Pentru că sunt convinsă că pot ajuta oamenii să descopere magia cărților 🙂 Și da, cred că cei care mă înconjoară, cei pe care i-am convins să se apuce de citit au devenit mai buni, mai înțelegători și sunt extrem de fericită când îi văd pe acești oameni promovând cultura și cărțile la rândul lor, fiindcă știu că am contribuit măcar puțin la această schimbare în bine 🙂
    Mulțumim pentru concurs și mersi că mi-ai reamintit de el 🙂 Urmăresc blogul cu numele furelise (deși sus îmi apare Antonia. -_- N-o să înțeleg niciodată wordpress-ul.)

    Apreciază

    1. Să știi că e ceva să citești tu, adică e important. Dar să îi determini și pe alții să o facă înseamnă că chiar reușești să faci lumea un pic mai bună și mai frumoasă. M-am săturat de ignoranți care nu știu să se exprime și care stau toată ziua cu ochii pe jocuri.

      Apreciază

  11. 11.As vrea din tot sufletul ca pasiunile mele sa imblanzeasca si sa imbogateasca pe cel de langa mine, dar din pacate acest lucru nu se intampla. Nu am multe pasiuni, dar putinele pe care le am sunt oxigen pur pentru mine si asta e de nepretuit. Sa ascult albumul ala nou de la acel artist pe care consider ca soarta l-a transformat in artist special pentru placerea mea , sa citesc pe nerasuflate o carte pe care de multa vreme mi-am dorit sa o deschid, sa savurez ceva delicios in prezenta acelui CINEVA, sa ii surpind zambetul ala care dureaza o fractiune de secunda. calatoriile acelea spontane care te duc in locurile unde marea intalneste uscatul insetat, unde pescarusii iti fac inima sa tresalte la fiecare strigat, iar valurile spumoase iau prada scoicile fragile. calatoriile sunt aproape totul in viata aceasta scurta, suprinderea clipei intr-o fotografie destinata vesniciei. acestea sunt pasiunile unui om mic, dar mare in acest univers infinit.

    Apreciază

  12. 12.Hmm…pasiune..o lume mai buna…
    Initial vrusesem sa spun despre ceea ce scriu, dar apoi am realizat ca deocamdata nu pot influenta lumea din jurul meu, intrucat ea nu are acces la ”excesul de imaginatie” care ma ia prin surprindere cateodata.
    Astfel ca a mai ramas desenul. Nu sunt cine stie ce Picasso, dar e o pasiune, iar fericirea pe care o simt atunci cand termin un desen(stiind cat de mult am muncit la el) si sa am norocul sa fi iesit asa cum mi-am dorit e remarcabila. Fericirea nu consta in faptul ca am reusit sa duc la bun sfarsit desenul, ci pentru ca acel desen,portret, de cele mai multe ori, este oferit unei persoane care ocupa un loc important in viata mea.
    Si probabil ca va intrebati cum ajuta asta lumea sa fie mai buna,nu? Pai, dupa parerea mea ajuta destul de mult. Le poti oferi oamenilor bani, mancare, bautura sau mai stiu eu ce alte chestii materiale, dar nu acestea conteaza. Majoritatea persoanelor isi doresc atentie, adica vor sa stie ca exista cineva langa ei care ii apreciaza, incurajeaza si care cred in ei. Prin desenele mele am incercat sa redau asta, practic, le-am demonstrat ca ii si cunosc destul de bine, dar si ca ceea ce au facut ei pana acum a fost foarte bine si ca se vor descurca si pe viitor. Le-am dat incredere si speranta, iar oamenii din ziua de azi,de asta au cel mai mult nevoie.

    Apreciază

    1. Răspunsul tău mi-a transmis aceeși emoție ca și cel al Elinei Del Rey. Desenul mă sensibilizează pe mine și chiar visez să îmi ofere cineva un portret cadou. Continuă cu asta, mi se pare că amândouă faceți un gest deosebit!

      Apreciază

  13. 13.Pasiunile/Hobby-urile mele cele mai mari sunt cititul si voluntariatul, dar cum majoritatea au scris despre citit, am sa scriu despre voluntariat.
    Daca e vreo actiune, ma ofer volunar. De ce? Pentru ca imi place mult sa ajut oamenii/copiii/fiintele/natura. Imi place sa vad zambetele oamenilor neputinciosi dupa ce ii ajut cu ceva, chiar daca e un lucru foarte mic, ei tot sunt fericiti si imi multumesc si cand nu e nevoie, iar asta arata ca ei chiar apreciaza ajutorul si se bucura de el, pentru mine e unul din cele mai importante motive pentru care fac voluntariat si una din cele mai frumoase recompense .
    Ador sa vad ochii copiilor stralucind dupa ce le citesc o carte sau ma joc cu ei, zambetele lor mari imi fac ziua mai buna, fericirea lor e molipsitoare! Sau cand fac curat prin parcuri si totul e mai frumos, sanatos si vesel, e adevarat ca nu tine mult, insa cand vezi curatenie te mai abtii din aruncat gunoaie si incerci sa pastrezi munca altuia, sau ar trebui.
    Simt ca macar asa ajut, ca fac si eu parte din cei ce vor sa schimbe ceva in tara asta. Nu incerc sa schimb lumea (desi mi-ar placea), ci sa o ajut sa devina mai buna macar un pic, chiar daca pentru scurt timp. Poate lumea nu se schimba pentru toti, insa pentru cateva persoane merita sa incerci sa schimbi monotonia trista pentru cateva ore.
    As vrea sa pot sa ajut mai mult, insa momentan nu am cum. E adevarat ca voluntariatul ocupa mult spatiu din timpul meu liber, dar nu regret nicio secunda petrecuta ca voluntar, imi pare rau ca atunci cand am fost in clasa a 8-a n-am reusit sa fac niste ore de voluntariat la actiunile mele preferate.
    Sper sa continui cu voluntariatul cat mai mult si ii incurajez pe cat mai multi sa incerce, nu schimbi viata cuiva, poate doar ii faci ziua mai buna, insa si atat conteaza pentru cineva care nu e la fel de norocos ca tine.
    Multumesc de sansa!

    Apreciat de 1 persoană

  14. 14.Am să încerc să (mă) rezum la câteva cuvinte, dar cred că o să îmi fie destul de greu. Bine, înainte de toate, am o mulțime de pasiuni: cititul, scrisul, dormitul- dacă l-aș putea numi o pasiune, sportul, școala și biologia. Da, biologia. De ce? Pentru că vreau să devin medic. Știu că sunt multe de învățat, multe de tras și mult de muncit, dar simt o chemare pentru așa ceva, simt că o să-mi placă. Bineînțeles, vorbesc la siguranță pentru că știu că voi munci ca să ajung unde îmi doresc și unde trebuie. Evident, această pasiune va face, negreșit, „lumea din jurul meu un pic mai bună”. Dar, am omis pasiunea mea cea mai mare: să visez. Da, să visez. Să visez în propria mea lume, alături de cerbi și de rădăcini crude, alături de alte vise și de alți oameni frumoși. Să visez și să dau viață altor vise, să le aduc și lor somnul, învelit cu ceața norilor albi și fumegânzi. Îmi place să visez pentru că în vis sunt liber, sunt eu, pot zbura, pot să îmbrățișez, să zâmbesc, să fiu fericit și să fiu cu cine vrea. Cum vreau!
    E frumos să visezi: la o lume mai bună, la călătorii, la forma Pământului și la mișcarea lui neîncetată, la aripile fluturilor și la culoarea moliilor, la zumzăitul cărăbușilor de mai și la piciorușele lor parcă din ceară, care te gâdilă atunci când îți ating pielea palmelor. La oameni care se bucură atunci când își revăd copiii și părinții, la nepoți care își îmbrățișează bunicii și le sărută obrajii pe care au alunecat anii nepăsători și egali. Visez și cu ochii deschiși, nu doar în somn, iar în visurile mele mereu îmi spun că, indiferent de pașii pe care îi urmez, indiferent de ralațiile pe care le epuizez, voi ajunge să mă regăsesc. Unii m-au privit întrebător când le-am spus asta, însă le-am spus că nici eu nu am răspunsuri pentru toate întrebările. Dar, nepăsător, le-am spus că noi, visătorii, avem o lume a noastră, o lume ascunsă. Lumea asta din suflet ascunde visurile noastre- visurile pe care, uneori, n-avem curajul să ni le mărturisim nici nouă înșine, poate din teamă că odată ce vor da de lumină… se vor spulbera. Schimbarea începe cu viziunea schimbării. Schimbarea începe cu un vis. Nu este sărac cel care nu are bani, cel care nu are cel mai șmecher telefon din școală sau cel care nu are un BMW în parcare, ci acela care nu are visuri. Dacă ai un vis, ai pentru ce să trăiești și o cauză pentru care să mori. Lupta are sens numai dacă visul este mai presus de puterile tale.
    Visul este salvarea noastră. Dacă ne ținem viața departe de pericol, departe de provocări, în confort, în obișnuit, nu facem altceva decât să ne pierdem viața. Însă dacă mori pentru a trăi un vis, viața noastră este câștiga.
    Prea multă mediocritate, prea mult obișnuit, prea multă compătimire, lingușeală, prea puțină nebunie și îndrăzneală. Prea puține visuri!
    Cred că m-am deplasat puțin de la întrebările tale. Eu nu trebuie să lucrez la pasiunea mea, lucrează universul, lucrează timpul și subconștientul, lucrează aștrii și viața! Cum fac eu, prin pasiunea mea, „lumea un pic mai bună”? Îndemând la vis, la distrugerea limitelor, la ieșirea din cotidian și la speranța unei dimineți mai frumoase, mai bune și mai zâmbitoare. Cine are urechi să asculte, asculte. „Scapă cine poate”!
    Într-un final, realitatea, uneori, mă contrazice. Dar, timpule, lasă-mă să visez și astăzi, te rog!

    Îți mulțumesc frumos pentru concursul tău minunat și pentru șansele acordate. De asemenea, mulțumesc pentru faptul că, pentru câteva minute, m-ai făcut să visez. O seară cât mai plăcută și un început de săptămână minunat!

    Post scriptum: Dacă am „ratat” vreo regulă, te rog să-mi spui.
    Andrei

    Apreciază

    1. Te exprimi foarte…poetic, în jocuri de cuvinte. E interesant, dar în același timp puuțin exagerat. Mi-a plăcut punctul tău de vedere, am înțeles ce ai vrut să transmiți și știu cum e să simți că visul e cel mai mare dar posibil pentru relaxare și motivare. Dar m-am încurcat un pic în termeni și nu o lua în nume de rău. Mult succes!

      Apreciază

  15. 15.Pasiunea mea…pasiunea mea…Sincer, m-ai băgat puțin în ceață cu întrebarea aceasta inițial, deoarece, dacă e să gândesc logic, practic, nu am nicio pasiune prin care pot construi o lume mai bună, nu am nicio pasiune prin care aș putea ajuta pe cineva. Bine, asta dacă faptul că ascult muzică rock și că vizionez anime-uri și seriale nu se ia în calcul. Sunt groaznică la desen, dar și mai groaznică la cântat. Și, pentru că țin la timpanele și simțul vizual al celorlalți am decis să nu mă apuc de niciuna dintre aceste hobby-uri. Apoi, am stat și am meditat, exact așa cum ne-ai sfătuit, la răspunsul meu. Dacă aș începe să povestesc toate lucrurile care îmi plac, nu aș ajunge nicăieri, pentru că, nici unul din aceste lucruri nu pot schimba lumea, sau mai exact gândirea oamenilor. Cel puțin, asta credeam inițial. Pasiunea mea, care nici eu nu știam că există, a apărut din senin. Adică,de când am început să citesc. Culmea, m-am îndrăgostit de jocurile de cuvinte, de firul narativ al unei povestiri și de construcția unei cărți. Așa…am începu să scriu. Singurul lucru care m-a motivat au fost cărțile pe care le citeam. Eram sigură că, acele cărți au schimbat gândirea multor oameni, așa cum au făcut cu mine. Nu cred că e nevoie să încep să vorbesc despre cât de importante sunt cărțile și cât de mult pot ajuta pe cineva, deoarece m-aș opri din scris după data limită de înscriere la concurs….În esență, un om care citește, înțelege, percepe și vede lucrurile diferit fată de unul care nu citește. Cărțile sunt singurele care ne-au mai rămas, singurele care ne mai pot trezi la realitate. Pentru că, restul lucrurilor care ar fi putut ajuta rasa umană s-au estompat, sau, mai bine zis, și-au schimbat scopul și au început să ne distrugă gândirea. Așa că, am zis că vreau să ajut. Pornind de la ce am scris mai sus, am început să mă bazez tot mai mult pe caietul meu de notiție ascuns bine în camera mea. Totuși, dacă aș menționa că ceea ce scriu eu acum, sau cum scriu eu acum, ar putea ajuta vreodată pe cineva, aș fi o mincinoasă. De ce e ascuns acel caiet? Ei bine, probabil pentru că sunt cea mai ciudată persoană pe care o cunosc. Vreau să ajut oamenii să-și dezvolte gândirea împreună cu celelalte capacități cu ajutorul a ceea ce scriu, dar nu vreau să vadă nimeni ce scriu. Asta nu pentru că scriu povești de genul: Fifty Shades…., ci pentru că sunt o ciudată. De aceea spun că pasiunea mea, în momentul actual nu ar putea să ajute pe nimeni. Totuși, lucrez la asta, lucrez încă la mentalitatea mea și sper ca într-o zi să pot ajuta pe cineva cu ajutorul micii mele pasiuni. Nu vreau să schimb pe nimeni. Aș fi o egoistă dacă mi-aș închipui măcar o secundă că aș putea schimba lumea după bunul meu plac. Eu nu am puterea și nici voința de a schimba pe cineva. Eu abia reușesc să mă schimb pe mine. Pur și simplu nu vreau să schimb lumea prin intermediul a ceea ce, probabil voi scrie în viitor. Ceea ce vreau cu adevărat este ca ceea ce scriu, dacă va ajunge vreodată să fie publicat, să deschidă ochii oamenilor, astfe încât să primească acel impuls și voință de a se schimba chiar ei pe ei înșiși. Asta vreau să ofer prin pasiunea mea, impulsul către schimbare,nu schimbarea în sine.

    Apreciază

  16. 16.Uneori pasiunile noastre reuşesc mai bine decât noi înşine să ne definească personalitatea. Probabil cu ideea aceasta în minte încep fiecare autodescriere cu pasiunile mele.
    Prima şi cea căreia îi acord cea mai mare atenţie er fi scrisul. Ce anume scriu mai exact? Absolut orice stiloul meu vrea să scrijelească pe hârtie sau ceea ce degetele mele vor să tasteze. Scriu tot ceea ce îl supără pe sufletul meu , si depun toată povara lui pe hârtie , o împart în mod egal cuvintelor , după care scutur hartia să tot ceea ce rămâne sunt petele de cerneală. Scriu despre ceea ce îmi bucură sufletul , pentru că nu e corect ca singurele lucruri care lasă cicatrici sufletului meu să fie tristețea și supărările. Așa că ajung să scriu pe propria-mi inimă fericirea , impregnând-o.
    Mereu am considerat că cititul ne aproprie cumva de divinitate. Doar gândiți-vă o clipă la asta… Tu , ținând în palme sufletul și mintea unui scriitor pricăjit , al cărei inimă e atât de fragilă … iar tu ești singur printre sutele de oameni care au șansa să o prețuiască sau să o spulbere…
    Sufletul unora dintre scriitori sunt grădini cu flori , poate mai frumoase decât ale Edenului , iar ei sunt simple insecte cu aripi fragile , simpli fluturi multicolori… Aceștia ajung să își împrăștie florile lumii , rămânând poate cu trei păpădii , una , sau chiar poate doar cu pământul gol. Aceștia scriu cu prețul de a se mulțumi cu ceea ce le rămâne.
    ar tu ești una dintre persoanele ce primesc o surpriză frumoasă: o frântură de suflet cu petale catifelate , poate un trandafir neputincios , lipsit de spini… îi poți simți petalele delicate mângâindu-și degetele , obrajii , buzele. Tot ce ar trebui să faci este să îl pui în apă , iar după ce toate petalele s-au pierdut în bătaia timpului , să îl plantezi sub o cupolă de sticlă , pentru a renaște anul următor… Dar scriitorii nu au puterea de a te obliga să faci ceea ce trebuie. Lasă fericirea lor în mâinile tale , iar alegerea e doar a ta…
    Ei bine , sun foarte fericită din punctul ăsta de vedere. Sufletul meu a ajuns pe mâini bune. Poate că cei ce citesc ceea ce simt nu sunt mulți , dar sunt cititori prețioși care îmi îngrijesc sufletul. Asta îi face mai buni! Faptul că au făcut alegerea corectă! Că au ajuns să înțeleagă ceea ce vreau să transmit , și că reușesc să aplice empatia cu cei din jurul lor. Asta îi face să fie nu egali mie , ci superiori! Sunt păzitorii sufletului meu , veghiind la bunăstarea lui.
    Ce-a de-a doua pasiune a mea e simplu de dedus. Se spune că există o condiție nerostită când te hotărăști să scrii tot ceea ce mintea si sufletul tău concep împreună: să scrii mult , și să citești mult.
    Ei bine , nu știu dacă se numește că scriu mult; inima mea mai are nevoie și de pauze uneori. Cititul e contagios , dar nici pe acesta nu l-aș numi “mult“ în viața mea. Dar știu sigur că ceea ce fac în majoritatea timpului meu liber este să citesc și să scriu.
    Am descoperit plăcerea cititului destul de greu și regret asta. În schimb , în prezent este o pasiune incorporată mie. Citesc de plăcere , niciodată de obligație sau nevoie. De acee , nu știu care pasiune a mea ajută mai mult persoanele din jurul meu. Scrisul? Cititul? Chiar nu am idee.
    Le-ai putea numi proporții egale dacă ai vrea , eu prefer să spun că nu sunt comparabile. Cititul mă ajută să mă pun în locul altor persoane și mă obligă să nu judec. Nu vreu și nici nu aș putea să am idei preconcepute despre persoane șui acțiunile lor. Iubim , trădăm , greșim … sunt lucruri normale. Fac parte din ceea ce suntem. Nu ne putem numi perfecți! Dar putem fi perfecționiști…
    Ei bine , cititul ne ajută să fim perfecționiști. Ne învață să nu repetăm greșelile caracterelor , să știm cum să ordonăm importanta lucrurilor în viața noastră , să extragem necesarul din dorință…
    De câte ori nu i-am spus prietenei mele “Exact așa a pățit respectivul personaj și a făcut greșeala de a…” .Cititul e învățătură în sine , iar dacă știm să o împărtășim celor din jurul nostru , reușim să adăugăm un strop de bunătate în lume…
    Ultima pasiune pe care o voi aminti este desenul. Nu mă consider talentată ,oricât m-ar contrazice lumea. Nu mă consider nici măcar bună… Sunt doar eu și mâna mea stângă trasând linii si puncte pe o coală de gârtie. Imaginația joacă mereu cel mai important rol în toate astea.
    Desenul si scrisul mereu au avut un lucru în comun, iar lumea nu a înțeles niciodată această afirmație a mea. Nu mă aștepță să o înțelegi tu , sau voi de acolo , nu mă aștept să înțeleagă nimeni…
    Un pictor reușește să realizeze cu ajutorul culorilor ceea ce un scriitor realizează cu ajutorul cuvintelor: exprimă sentimente și stări. Unele lucrări te fac să realizezi că ai trăit o iluzie așa cum culorile reci te fac să crezi că pictorul conturează tristețea.
    Nu sunt o scriitoare. Nici măcar un adevărat talent la desen. Tot ceea ce fac eu este să pictez cu cerneală , să desenez cuvinte…
    Iartă-mă dacă am o contribuție mică la bunătatea sufletelor lumii , iartă-mi sufletul că nu se poate sfărâma mai mult de atât , sau mulțumește-te cu bunătatea pe care o împart oamenilor.

    Apreciază

  17. 17.Multi dintre noi, daca nu toti, ne gandim la ceea ce ne lipseste, si nu la ceea ce avem deja. Referitor la asta, in timp ce majoritatea prefera sa polueze orasul, turand masinile, una dintre pasiunile mele este mersul pe bicicleta. Il prefer in deprimentul condusului si consider ca ii ajut foarte putin pe cei din jur, scapandu-i de un motor in plus care sa ne „ajute” mai mult in orasul asta aglomerat… (Bucuresti)

    Apreciază

    1. Nu știu dacă e chiar pasiune, dar cred că e o plăcere mare pentru tine, care te bucură pentru că te face diferit de restul oamenilor. De cei care preferă aglomerția infernală de pe bulevard și claxoanele și înjurăturile. E ceva ce încurajez din tot sufletul.

      Apreciază

  18. 18.Se pare ca aveti ceva de citit si voi incerca sa fiu concisa, asa incat sa va fac munca mai usoara.

    Pasiunea mea principala este scrisul. Scriu ca sa informez, scriu ca sa distrez si scriu ca sa ma eliberez.

    Cel mai mare obiectiv al meu pentru urmatorii 3 ani este de a scrie un roman de fictiune cu si despre balbaiti. Va fi si cu si despre mine, intrucat ma incadrez in aceasta categorie, iar scrisul m-a salvat de la o viata care ar fi putut fi trista.

    Vreau sa impartasesc si altora experientele mele, unele frumoase, altele mai putin frumoase si sa ii ajut sa treaca prin aventura vietii lor, stiind ca sunt altii in lumea larga exact ca ei.

    Apreciază

  19. 19.Pasiunea mea este cititul si cred ca oricine citeste reuseste sa faca lumea din jurul sau mai buna. Asadar, pentru a raspandi acest fapt, le recomand prietenilor carti care mi-au placut, ne imprumutam carti sau pur si simplu petrecem ceva timp intr-o librarie sau biblioteca si iesim mai fericiti, vedem lumea cu alti ochi.

    Apreciat de 1 persoană

  20. 20.Desi sunt pasionata de multe, pe locul intai se afla mereu lectura. Imi place sa citesc si sa scriu deopotriva cum imi place sa dorm pana tarziu si sa mananc inghetata de ciocolata. Desi citesc mult si pentru scoala, cel mai mult imi place sa citesc noile aparitii young adult, atat in romana cat si in engleza. Fac asta pentru ca ma face fericita, ma deconecteaza intr-un fel unic, greu de exprimat in cuvinte. Cred ca cel mai important lucru in viata asta (relativ scurta) a noastra este sa fim fericiti. Este important sa facem tot ce putem pentru a fi cat mai fericiti, e singura noastra sansa. Incerc sa le spun asta cat mai multor oameni.
    Cu toate astea, si cu riscul de a ma contrazice singura usor, cred ca viata nu ne ofera doar o singura sansa la fericire. Asta pentru ca exista si alte vieti pe care le putem, mai mult sau mai putin, trai…prin intermediul cartilor, desigur. Stiu ca suna putin cliseic pe alocuri, dar chiar asa este, pentru ca intre paginile unei simple carti se gasesc lumi si vieti complet noi si singulare, diferite de ale noastre. Putem gasi fericirea intre paginile unei carti, sau a mai multora desigur, daca vrem sa o cautam acolo. Asa incerc eu sa fac lumea mai buna prin pasiunea mea, cea a cititului, si implicit a scrisului, generand sau poate doar deschizand un drum deja existent spre o oaza de fericire. Intr-adevar, e doar o micuta oaza, dar pe parcursul acestui drum mai exista multe alte oaze, trebuie doar sa te uiti pe partea potrivita a drumului. Pana acolo insa, tot ce ai de facut este sa incepi sa-l construiesti, pentru ca oazele de fericire vor aparea si vor fi din ce in ce mai multe… ❤

    Apreciat de 1 persoană

  21. 21.Sunt viitoare jurista, dar firea mea rămîne a fi artistică, deoarece mi-am dedicat mare parte din timp artelor frumoase. Încerc să merg la teatru cît mai des, să cumpăr o cantitate industrială de cărți bune și să citesc mult. Lăsînd ironia de o parte, încerc să îmi cultiv maniere elegante și cunoștiințe rafinate, împărtășindu-le tuturor prietenilor mei. Am ajuns un adevărat furnizor de cărți în facultatea mea și sunt fericită că am putut să conving oameni incorigibili că lecturile sunt nu doar un detaliu de vitrină, ci un element indispensabil pentru dezvoltarea personală și auto-cunoaștere. Indubitabil, am reușit să fac din citit un adevărat trend în rîndurile prietenilor mei și sper că în viitorul apropiat voi reuși să îmbin această dragoste a mea față de cărți (care se întinde pe o perioadă de 15 ani) cu nobila profesiune de juristconsul.

    Apreciat de 1 persoană

  22. 22. Intotdeauna am considerat ca „viata e precum o carte buna; cu cat o parcurgi mai mult, cu atat incepe să aiba sens.”
    Sincer, nu as stii sa spun cam pe la ce varsta si in ce moment a inceput totul…toate aceste jocuri de cuvinte incurcate, care m-au atras ca un magnet, asa cum o albina trage la polen.
    Dar in momentul acesta, pot spune, din toata inima, ca lectura inseamna pentru mine cea mai constanta pasiune, aceasta fiindu-mi insuflata de mama si doresc sa-i multumesc pe aceasta cale! Si as vrea sa o transmit mai departe, asa cum a facut ea cu mine si cu altii.
    Nu trece o zi in care sa nu-mi conving prietenii, chiar si persoane pe care nu le cunosc face-to-face, sa citeasca cate o carte. Imi face mare placere, cand cineva imi spune ca respectiva carte le-a smuls un zambet de pe buze, dupa o zi grea si obositoare, si ca abia asteapta sa le recomand o noua poveste, plina cu de toate.
    Iar eu nu ezit nicio clipa, daca stiu ca pot face pe cineva fericit doar prin niste „mici si nostime fragmente portabile de gandire”, asa cum sunt cartile! ❤

    Multumim mult pentru acest concurs superb! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s