Gânditul e „scris în minte”

Diana (22:13):largek

mă duc să îmi fac un dușuleț…

apoi îmi iau șosetuțe în picioare

și mă bag în pat,
cu un cappuccino.

 ✓ seen 22:14

Se pare că, pe lângă adverbe, îmi plac și diminutivele. Îmi place vorba dulce și jucăușă. Uneori, nu mereu. Când am trimis mesajul ăsta pe Facebook, simțeam nevoie de relaxare, de răsfăț. Îmi lipsea doar o carte bună, nu am una acum. Sau…nu mă atrag titlurile pe care le am. Eu știu?

Mă gândeam că baia mă purifică, la propiu și la figurat. Gândurile negre sunt spălate de apă când și când și de-aia îmi plac dușurile – apă cu presiune și putere.  Mă gândeam și la frigul care îmi face oasele să doară, uneori. Când rămân cu picioarele goale pe gresie și, nu știu de ce, tot amân să îmi pun șosete. Am zis că îmi voi lua niște papuci mari și călduroși, să potolească frigul din mine. La statul sub pătură, cu o cană de capuccino și citind câte una, câte alta, pe net.

Azi am fost urmărită de o vorbă a Petronelei Rotar dintr-o emisiune : „Am o mânuță în cap care <<scrie>> în mod continuu”. Inițial, nu am înțeles ce însemna mânuța. Îmi imaginam texte planificate în minte, care apoi urmează să fie aranjate într-un document Word. Apoi, mi s-a întâmplat să mă trezesc că, în timp ce mâinile mele se ocupau cu spălatul vaselor, mintea mea zbura. Idei după idei, gânduri care săreau de la unul la altul. Unele se legau, altele nu. Unele chestii le puteam dezvolta, altele parcă se izbeau de o barieră care spunea „până aici!”. S-a reptat când am trecut la covoare, la masă, la tot ce îmi ocupă timpul. Nu e ceva nou, ceva ce nu am mai pățit, dar e ceva despre care mă tot întrebam dacă face parte din nebunia mea și doar a mea, sau mai e și la alții? Mi s-a spus că gândesc prea mult și vorbesc prea mult, așa că am început să gândesc și mai mult. Gânditul e scris în minte.

Petronela a lansat o carte. Una pe care eu încă nu am citit-o, că deja am devenit profesionistă în ale amânărilor. „O să mă știi de undeva” știu că o să îmi placă ; atunci când o să o am în mână nu o să mai las. Știu pentru că îi citesc blogul de nervi și atâta suflet cât pune ea în cuvinte nu am mai simțit în scrisul altora. Noi încă studiem porcării în școli, în timp ce scriitorii contemporani ne oferă aur de vorbe legate, și nu doar în cărți. Dar asta e altă poveste, despre care am zis și scris și o voi mai face.

Seara mea a fost frumoasă. Dușuleț, șosetuțe, cappuccino și un plus de scris la taste și în minte.

 

 

10 gânduri despre „Gânditul e „scris în minte”

  1. Eu manutei ii spun pitic . Si vorbim, si vorbim, si el nu oboseste niciodata . Nu stiu ce face cand eu dorm, dar imi fac curaj si-l intreb pe unde colinda . Seara mea a fost cu nessulet . :)))

    Apreciază

  2. eu nu agreez deloc diminituviele dar le folosesc cu moderatie in conversatia cu copilul meu :).
    imi amintesc cand am inceput eu sa socializez pe FB simteam ca imi populeaza mintea o multime d eomuleti mici si enervanti. desi aveam o lista mica mica de prieteni (nici acum nu e foarte mare) multimea notificarilor si stirileor ce imi veneau ma coplesea si ma simteam invadata. poate de aceea mi a si luat un an si ceva sa ma obisnuiesc cu nazdravania asta :))). asa ca te inteleg despre manuta din cap.

    Apreciază

    1. Facebookul poate fi super stresant. Multe notificări neimportante sunt enervante. Așa că eu am oprit tot ce nu mă interesa :invitații la jocuri, postări în grupuri, close friends, etc. Am dat și unfollow multor persoane.
      Cât mai simplu și cât mai pașnic. 😀

      Apreciază

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s