Nevoie de oameni și cuvinte

36972b054c08dee06ee0514ffb767565

Știți persoanele acelea care pun cu mândrie pe Facebook statusuri de genul ,,Am învățat să plâng cu zâmbetul pe buze și să râd cu lacrimi în ochi”? Ca și cum întreaga durere a lumii e în spatele lor și trebuie să împartă reușita controlului de sine cu lista de prieteni?

Încrederea e liniștită, nesiguranța e zgmotoasă. Nu mă poți convinge printr-un status că ești om calumea. Ei bine, nu vreau ca ceea ce va urma să sune așa. Așa, ca un status aruncat pe Facebook, prin care încerc să conving că sunt tare și reușită. Nu sunt. Uneori sunt picată din cer, și e prea mult spus. Dar…

Am învățat că atunci când ai o stare proastă, ai nevoie de oameni. Ai nevoie de fericirea lor, de entuziasmul lor, de reușita și de zâmbetul lor. Încep să cred că oamenii se completează, prin frânturi, unii cu alții. Că atunci când eu sunt veselă și scriu aici, poate cuvintele mele vor schița un zâmbet pe fața cuiva.

Așa cum pe mine mă fac să zâmbesc scrierile altora. Experiențele, poveștile, descrierile, planurile, visele, zilele notate ca în jurnal. Nu citesc tot ce îmi pică în față, nici cu romanele nu fac așa. Citesc ce mă atrage, și ce mă atrage mă binedispune. Mă face să simt că urc, personal. Că aflu mai mult și dețin mai mult. Sau doar îmi dă o senzație adâncă de optimism.

Azi mi-am amintit de un blog pe care nu l-am mai citit de mult timp, și-anume questioare. ro, al Anei Musat. Scrie dulce, frumos, cuvintele ei curg lejer și cu stil.

Well, entuziasmul l-am simțit când am dat peste un articol ce făcea referire la http://www.futureme.org/ , un site unde poți scrie o scrisoare pentru tine, cel din viitor. Adică o scrii azi și o primești peste un an. Sau doi, sau trei, sau câți vrei. Cert e că într-o zi obișnuită în care nu te aștepți să se întâmple ceva deosebit, mail-ul cel nou din inbox va fi tocmai scrisorica de la tine pentru tine. Mi-am scris și eu una azi. Dar a fost scurtă, mai mult de probă, așa că în curând îmi voi aduna vorbele și gândurile și voi compune ceva mai serios.

A fost o fericire drăguță, plus că m-a inspirat modul în care scrie Ana.

 

P.S: Încă sunt entuziasmată că peste un an voi primi o scrisoare de la mine. Sper doar să nu mă gândesc așa mult la ea încât să nu uit că mi-am trimis-o și să se ducă tot farmecul :))

 

Reclame

9 gânduri despre „Nevoie de oameni și cuvinte

  1. Acele persoane de care vorbești în primele rânduri… cred ca duc lipsa de acel ceva care se numea cândva prietenie. In zilele noastre… prietenia se duce pe apa sâmbetei, iubirea este de rasul roboților iar încrederea…. a murit. Dumnezeu ne privește uimit cum ne facem rau unul altuia.
    O seara plăcută, draga mea!

    Apreciat de 1 persoană

    1. De prietenie și de încredere în sine, în ceilalți. E ca și cum ai striga tare în mijlocul străzii ,,Viața mea e nasoalăăă ”.
      Defectul mare al oamenilor e anturajul în care intră, ceilalți oameni pe lângă care le place să stea. Eu, una, nu pot să stau prea mult în jurul persoanelor de genul. Mă fac să mă simt tristă, situată undeva jos… Ei bine, altora le plac exact genul ăsta de caractere – superficiale, strigătoare, seci.

      Apreciat de 2 persoane

  2. Iti multumesc frumos pentru mentionare.
    Noi anul asta am fost in Vama Veche, o mana de 10 oameni…si am facut acolo un fel de pact ca peste 10 ani o sa revenim in aceeasi formula. Nu conteaza daca atunci vom avea copii, probleme etc. Important e sa fim din nou acolo cat mai multi dintre noi.
    In sensul asta eu am trimis fiecaruia dintre noi un e-mail prin FutureMe care sa soseasca in iulie 2024 prin care anuntam ca e timpul sa vorbim si sa stabilim cand in august mergem in Vama Veche din nou ca au trecut 10 ani. Am atasat si o poza de grup la fiecare mail si acum…in 10 ani sper sa mai folosim toti mail-urile din prezent. Daca nu, macar o parte din noi, si o sa-i anuntam si pe restul.
    Foarte fain site-ul FutureMe, mie imi place mult. Mi-am mai scris un e-mail pe care o sa il primesc vara viitoare. Cu ce simt acum, cum stau lucrurile in prezent si ce sper eu sa se schimbe si ce sa ramana la fel. Anul viitor in iulie o sa il primesc.

    Apreciază

    1. Ar fi foarte frumos să reziste site-ul atât de mult. 10 ani chiar sunt ceva semnificativ. Adică să zicem că într-un an – doi, te mai gândești la scisoarea pe care ai trimis-o, dar după 10…e o surpriză teribilă să o primești.
      Eu nici nu îmi pot imagina cum voi fi peste atâta timp așa că că mi-ar fi frică să îmi trimit una, cu ce gândesc acum. 🙂

      Apreciază

  3. Pe mine m-a dezamagit site-ul ala, desi o sa-i mai dau o sansa, poate am fost eu ametita si am scris e-mailul meu incorect. Mi-am trimis un mail din ala prin liceu si urma sa-l primesc inainte sa incep facultatea. Long story short, nu l-am primit si imi pare rau, as fi fost tare curioasa sa vad ce imi debita mintea la vremea aia.

    Apreciază

      1. Am verificat acum. Nu le primisem pe mail pe amandoua, dar aparent aveam cont si le-am gasit acolo. :)) Nu imi scrisesem mare lucru, erau se pare doar incurajari in caz ca nu intru unde vreau la facultate. :)) O sa imi compun diseara una mai detaliata. Merci ca mi-ai adus aminte de el. 😀

        Apreciază

      2. Probabil cand l-am descoperit eu nu prea vorbeam noi, sau nu inteleg cum de nu ti-as spus de el(eu il stiu de vreo 2 ani jumate cred), ca mi s-a parut super tare cand am dat de el. 😀

        Apreciază

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s