Lista cu fericiri

c0c44d6ccbdd40f13c1b38f697e65bc3

Azi m-a inspirat postarea de pe blogul Ralucăi sau, mai exact, concursul ei care nu cere share-uri și abonări, ci doar sinceritate și micul efort de a înșira pe 10 rânduri lucrurile care ne fac fericiți. I-am spus ce mă face fericită, dar nu am cuprins tot și nici aici nu o voi face. Lucrurile care ne fac fericiți nu sunt limitate, așa că orice listă ar fi interminabilă.

Am citit cărți și am văzut filme, am ascultat oameni și citit gânduri, și toate mi-au spus că fericirea e subiectivă, însă niciun om nu va fi fericit fără emoția lucrurilor nemateriale. Fericirea e, în sine, o emoție.

Îmi dau emoții momentele. Momentele de liniște. De seară și calm, relaxare. Un film la care mă uit cu el după ce mi-am găsit loc pe lângă umărul lui. Mă mai foiesc puțin și apoi prind stare, nu vreau nici ca filmul să se termine, nici ca dimineața să vină.

Și senzațiile. De încredere, de curaj, de protecție, de siguranță, de împlinire. E ceva în firea mea care mă face, poate, să analizez și să simt prea mult. E bine, cel mai des. Simt totul, absolut totul, mult mai intens decât la nivel obișnuit. Când sunt fericită încep să cred în Rai.

Și gândurile. La viitor, pentru că m-am învățat să visez și să îmi doresc. Să îmi fac liste în cap și să-mi împrăștii prin minte planuri și idei.

La el. Cu el am momente, senzații și gânduri conștiente și inconștiente. Gânduri pe care le chem și gândur care doar îmi vin. Se furișeaza în mintea mea și stau cu mine seara până adorm.El e fericirea mea de durată.

Restul e fericirea mea de moment. Fericirea din bomboane cu coniac, kiwi și pisici care torc, din muzică și din părul care stă bine. Din zilele în care nu mă mai satur de mine și din nopțile inspirate.

Fericirea din regăsire și din o discuție cu mama. Cu bunica. Cu cineva de care nu mai știam nimic de mult timp.

Fericire pentru fericirea altcuiva. De curand, cineva mi-a spus

Voi, cei care trăiți viața mai mult pe internet decât în realitate, ați uitat sentimentul de bucurie pentru bucuria altcuiva. Primiți atât de multă informație încât nu mai știți să faceți diferența între ceea ce trebuie să vă atingă, și ce nu. Eu, ca persoană, mă bucur pentru tine, dacă aflu că ceva ce îți doreai s-a întâmplat. Că ai reușit. Mă bucur, inima mea crește, de fericirea ta.

Mi-am dat seama că nu mă bucur pentru prea mult persoane. Că rămân deseori pasivă și la suferință, și la bucurie, dacă nu e vorba de cineva apropiat. Și asta m-a întristat. M-a făcut să vreau să fiu fericită pentru alții, puțin, când pot, dar să nu uit. Dacă oamenii și-ar împărtăși puțin din sentimente și trăiri ar fi cu toții mai fericiți. Un cerc de senzații pasate de la unii la alții.

 

 

Reclame

11 gânduri despre „Lista cu fericiri

  1. Hm….nu poţi concepe câtă bucurie mi-ai dăruit doar citind cuvintele pe care le-ai postat acum. Mă bucur, mă simt onorată şi uimită de faptul că am reuşit să îţi servesc ca paletă de inspiraţie şi mai ales…ma încântă enorm faptul că ţi-am furat un zâmbet prin acel concurs:)

    M-ai câştigat ca un mic fan al lumii tale virtuale! Eşti o persoană foarte talentată!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Bucuria este, probabil, cea mai autentică dintre emoțiile primare umane. E înnăscută. Bebelușul se bucură, râde, dă din picioare fără să-i fie nimeni în preajmă, fără să vadă ori să audă. E doar o manifestare personală, curată și plăcută. Apoi, creștem și învățăm că nu ne putem bucura decât cu motiv. Din păcate.

    Apreciază

    1. Hmm, să știi că eu mă trezesc uneori fiind bucuroasă fără motiv. E doar o stare care mă face să râd, să fiu … binedispusă. Dacă mai apare și ceva care să mă facă fericită la modul ăla mai surprinzător, un motiv, deja țopăi.
      M-am gândit de multe ori la bebeluși, mai ales cei mai măricei, la zâmbetul ăla al lor cu toată cu gurița. E minunat.

      Apreciază

      1. Corect, Diana, așa se manifestă bucuria dacă înțelegem că nu trebuie reprimată, că nu-i o prostie să ne bucurăm pur și simplu. Fiindcă ea, venită din interior, creează premisele pentru întărirea sa din exterior. Și devine molipsitoare. Ca și tristețea, de altfel.
        Fericirea fără motiv e una dintre cele 5 stări esențiale ale omului. E un motor și un țel, totodată. Este și starea, emoția mea esențială. Când o conștientizezi, așa cum faci și tu, reușești mult mai bine să o accesezi, să o amplifici, să ți-o faci cât se poate de susținătoare. Altfel, rămâne ceva al tău căruia nu-i vei da voie prea des să te ajute cu adevărat.
        Bravo ție!

        Apreciază

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s