Toți am putea scrie romane din trecut

Ne plac poveștile foarte tare, pentru că indiferent de conținut dar, mai ales, indiferent de final, știm că există un ”poate nu a fost așa” la mijloc. Poate că a fost mai frumos, mai dulce, mai uman. O poveste nu îți dă garanția adevărului.

Și atunci când ne spunem povestea, avem grijă să nu sărim peste detalii, să nu uităm virgulele și, mai ales, să nu punem punct. Când ne gândim la trecut, ne gândim până când devine tot una cu prezentul. Dar trecutul e povestea noastră, care se transformă mai degrabă în roman pe capitole, că doar nu spui totul într-o zi.Ei bine, în filmul ”Her”, la un moment dat apare replica ”Trecutul e o poveste pe care ne-o spunem nouă”. E povestea pe care fiecare om știe să o spună, inspirat de amintiri trecute prin fantastic și îmbogățite cu regret, nostalgie, dor. Mai ales cu dor.

trecutul-e-o-poveste

Te hrănești cu amintiri treptate, când din conversații răsar momente, dintr-un parfum simțit pe stradă ajungi să trăiești senzații de demult, demult.

Ne mai spunem din poveste și când subconștientul vrea să ne facă rău și scoate din cutie zile care nu pot fi repetate și persoane care făceau parte din sufletul nostru.

Tot ce trăim rămâne viu și moare odată cu noi. Noi nu murim odată cu noi, ci odată cu alții. Dar așa ai ajunge undeva departe, unde mintea nu mai poate pătrunde, așa că povestea ta e doar a ta și îți mai spui câte un pic din ea în fiecare seară. Fie ca să retrăiești frumosul, fie ca să plângi puțin.

Povestea nu e niciodată doar tristă sau doar veselă. E proporționată și exagerată. Mult mai profundă decât proiectarea ei în realitate. Ar fi amuzant dacă în timpul picnicului cu ai tăi de acum 10 ani ai fi început să plângi de emoție. Dar când îți spui povestea, poți să plângi și să zâmbești.

O poveste bună îți trezește toate simțurile. Mă întreb cum ar fi dacă poveștile noastre nu ar rămâne doar pentru noi, ci ar ieși pe foi de hârtie și ar trece din mână în mână. Nu ar putea fi atâția scriitori de succes…

10 gânduri despre „Toți am putea scrie romane din trecut

  1. Indradevar, emotional. Si da, in cel mai bun sens! Cred ca viata ar fi mult mai usoara daca nu am trai atat de des in trecut! Totul ar fi mai simplu si mai usor. Plus ca am avea mai mult curaj sa facem tot ceea ce ne sperie!

    Apreciază

      1. Asa este.Eu cel putin traiesc ff mult in trecut.Asa cum s-a scris in acest articol de multe ori pe strada imi venea asa,,,,,,,,,,,,un miros placut .Si mirosul acela imi aducea aminte de ceva.Mirosul primaverii,mirosul iernii si a toamnei imi rascolesc amintiri ,amintiri ff frumoase dar si dureroase in acelasi timp.Dureroase ptr.acele timpuri traite nu se vor mai intoarce niciodata.Iar eu chiar sufar in urma acestor amintiri.

        Apreciază

    1. Din punctul meu de vedere merită. E ceva inedit, deși o să ți se pară bizare anumite aspecte. Mi-a plăcut foarte mult că deseori, replicile personajelor sunt deep. Ca niște reflecții.

      Apreciază

      1. Mersi. Poate ca am sa il vad! Imi plac filmele care au momente de genul asta, pt ca te pun pe ganduri! Am vazut recent „The Winter’s Tale” Filmul in sine nu prea mi-a placut, dar la inceput si la final au fost ceva replici deep, asa cum zici tu 🙂

        Apreciază

      2. Dacă îți plac replicile deep, trebuie, dar TREBUIE să te uiți la One Tree Hill.În caz că nu te-ai uitat deja. E serial. Nu foarte vechi, dar nici nou. Superb, însă.

        Apreciază

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s