Adverbe optimiste

Noi, eu și el, nu locuim împreună. Încă. Și încă e un cuvânt tare important în ecuația asta. Încă, după care urmează un curând. Îmi plac adverbele mult, mai ales când mă fac să mă gândesc la viitor. Adverbele optimiste de timp îmi plac –  curând, mereu, totdeauna, oricând. Le iubesc de fiecare dată când sunt asociate cu viața în doi.

Sunt în zile în care nu încetez să mă gândesc la o viață care are grijă să își pună baze solide. Ciudat, cum de prindem atâta încredere atunci când știm că, orice ar fi, nu suntem singuri?

Mă bucur ca un copil mic când mă gândesc la o garsonieră cochetă, poate în Drumul Taberei, poate altundeva. București și metrou să fie. La un colțișor luminat, dintr-un birou și etajere, de lucru și de scris. Că vai, cât de tare iubim ceea ce facem.

Ador planurile. Ador visele care nu rămân la stadiu fictiv.

Încă vreau o bibliotecă micuță și drăguță. ❤

Mereu voi folosi adverbe optimiste.

7 gânduri despre „Adverbe optimiste

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s