Pe cine să dai vina?

Atunci când te oprești subit și te uiți la oamenii din jurul tău, la lumea ta mică, și recunoști mai puțin decât credeai?

Pe cine să dea vina copiii deveniți mari, atunci când văd lângă ei niște părinți care fac contrast puternic cu ceilalți?

Atunci când le e teamă de viitor și milă de prezent, pentru că viața se pare că a fost un pic cam crudă cu ei?

Un pic e puțin spus, dar totuși, suficient. Mi-ar plăcea să știu și să simt că toți sunt corecți, că toți iau deciziile corecte și că fiecare părinte e responsabil. Că nu există rău părinte-copil, că fiecare, indiferent de câte defecte și slăbiciuni are, atunci când vine vorba de copilul lui, lasă tot și se dedică. Mi-am dat seama că, proiectându-mă în viitor, mi-ar fi frică să am unul. Să știu eu că am responsabilitatea unei vieți, că depinde întru totul de mine și că pot greși mai mult decât oricine, mă înspăimântă. Sunt tânără și tinerețea nu îți poate permite să fii capabil de gândire pe planul ăsta, în zilele noastre, indiferent cât de matur ai fi, cât de mult ai citi și ce viitor ți-ai promite.

Nu vreau să scriu drama copilului cu familie disfuncțională, dar vreau să mă gândesc la copilul care trăiește cu teama că ziua de mâine nu va fi la fel de liniștită ca ziua de azi, cu incertitudinea promisiunilor, cu mila îndreptată către un părinte alcoolic și cu inima împărțită între mama și tata. Știi cazuri de genul? Știu eu multe.

Fiecare familie are lipsa ei. Majoritatea problemelor se învârt în jurul banilor. Absența lor duce la datorii, datoriile la neajunsuri, neajunsurile la frustrări, frustrările la nevoia de alte datorii…și așa se creează cercul vicios. Printre toate găsești și un copil, poate doi – trei chiar, care se întreabă de ce nu are, de ce nu se poate, de ce ceartă… de ce așa? Unii părinți au marea înțelepciune de a-și educa copiii așa încât să nu le reproșeze situația, ci să îi înțeleagă și să își construiască singuri visul de bine. Alții nu o au.

Uneori un copil se împarte între părinți despărțiți de distanțe – poate fizice, poate sufletești- oricum, amebele dor.

Alteori se nimerește ca o femeie să își găsească un bărbat grav alcoolic în jurul căruia clădește dependență. Atunci e clar că viața va fi dură cu tot ce implică o relație pe cât de strânsă, pe atât de toxică. Încă nu găsesc ceva de care să îmi fie mai milă într-o familie. Un părinte neglijent, imatur, vicios, deplorabil și altul care se luptă cu mori de vânt și speră la mai bine.

Mereu greșeala nu va fi doar într-un loc, nu va fi doar la unul și,în niciun caz, nu va putea fi reparată prin complacere.Știi ce am observat? Că deseori cele mai tari caractere se nasc din familiile cu probleme. Și sunt sigură că am mai zis-o.

1402684048-38e051d0-6dfe

Reclame

4 gânduri despre „Pe cine să dai vina?

    1. Nu cred că vom ajunge vreodată să spunem că toți copiii cresc într-o familie așa cum trebuie să fie, dar dintre cei care realizăm nevoia de ai bine, cu toții putem să ne construim viața așa încât dacă ne dorim copii, să le și putem oferi ceea ce au nevoie. 🙂

      Apreciază

  1. Stii, nimeni nu poate prezice viitorul, dar poti invata din trecut, si astfel de copii, care traiesc spectatori la dramele parentale, vor sti sa ia decizii bune in viata .

    Apreciază

    1. Da, dar sunt și copiii ăia care urmează întocmai cursul părinților, și nimic nu e mai trist decât să vezi că o viață care trebuia să te ajute, te distruge. Unii nu au nimic, decât părinți, și părinții.. știm deja.

      Apreciază

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s