Dacă am prinde oportunitățile, am fi mai fericiți

Nu, blogul meu nu va deveni un blog psihologic, dar o parte din mine, și implicit, din el, este una psiho. Așa că nu te simți nedumerit când vezi titluri gen, ci mai bine mergi mai departe cu conținutul 🙂

Hai să vorbim despre oportunitățile alea multe care apar constant, în viața fiecărui om. Unii le văd pentru că sunt la vedere, alții le caută și le găsesc, iar alții doar le așteaptă, și ghici ce? Nu prea vin.

Mi-am dat seama că niciodată jobul pe care îl cauți nu va veni din neant. Că hotărârea pe care trebuie să o iei nu va veni de la Divinitate. Că atunci când trebuie să alegi în ce direcție mergi, direcția nu va veni singură, ci va trebui să o cauți. Dar, atunci când cumva, printr-un miracol, printr-o dovadă a faptului că ești bun și nu meriți să fi lăsat singur, îți apare o oportunitate în cale, cea mai mare greșeală pe care o poți face e să te prefaci că nu o vezi.

Și oh, Doamne, de câte ori nu am făcut asta? De câte ori am refuzat să fac ceva bun pentru mine, doar pentru că era prea greu, pentru că nu mi-am dat seama că slăbiciunea e hrănită prin negare?!

Acum simt că vreau să învăț orice, de oriunde. Că dacă vreau să am o carieră în jurnalism, în content writing , și mai departe încă e în plan, atunci sufletul și mintea mea au nevoie de extindere și de repetiție. Și, mai ales, de oportunitatea unei noi zile, pentru că, oricât de ultra clișeic ar suna, o nouă zi e ceea ce îl ajută pe om să evolueze.

Timpul nu e doar o condiție, nu e doar dușmanul care te obligă să îl respecți. El doar e cel pe care ne contorizăm activiățile și ne oferă oportunitățile.

e3574db54cf54900e012a41a9dc9ac94

Reclame

Mișcă-te. Singur

Mișcă-te repede, așa repede încât să știi la rezultat că ai fost tu cel care a înfăptuit un lucru măreț. Că tu ți-ai evaluat singur potențialul, și l-ai transformat într-o idee aplicată.

Timpul nu mai așteaptă după nimeni și nu că ar fi așteptat vreodată, ci poate poate doar a fost mai îngăduitor. Despre ce vorbesc? Continuă lectura „Mișcă-te. Singur”

Isabel Allende – Paula

Am primit Paula de curând și am citit-o rapid, deși când am văzut  că e foarte slabă în dialog, și conține mai mult narațiune și descriere, mi-am zis că îmi va lua mult timp să o duc la capăt. Dar nu, alaltăieri seară devoram ultimele pagini, iar când am terminat-o am avut senzația că … ”mai vreau și nu mai am” . Cert e că nu m-am săturat de povestea aia.

isabell allende carte

Povestea unei fete bolnave de porfirie, care din neatenția personalului medical ajunge să stea luni bune în comă pentru ca în final să moară acasă. O fată iubită ca în povești și mai mult de atât, un om diferit. Isabel Allende și-a început cartea ca o scrisoare adresată Paulei, pe care aceasta avea să o citească Continuă lectura „Isabel Allende – Paula”