Isabel Allende – Paula

Am primit Paula de curând și am citit-o rapid, deși când am văzut  că e foarte slabă în dialog, și conține mai mult narațiune și descriere, mi-am zis că îmi va lua mult timp să o duc la capăt. Dar nu, alaltăieri seară devoram ultimele pagini, iar când am terminat-o am avut senzația că … ”mai vreau și nu mai am” . Cert e că nu m-am săturat de povestea aia.

isabell allende carte

Povestea unei fete bolnave de porfirie, care din neatenția personalului medical ajunge să stea luni bune în comă pentru ca în final să moară acasă. O fată iubită ca în povești și mai mult de atât, un om diferit. Isabel Allende și-a început cartea ca o scrisoare adresată Paulei, pe care aceasta avea să o citească atunci când își va reveni. Îi vorbea despre copilărie, despre viață, despre familie, Chile și tot ce nu îi spusese niciodată. Când Isabel realizează că fata ei nu va mai fi nciodată un trup și un suflet, ci doar un trup, cartea ei încetează să mai fie o adresare, ci un rămas-bun. Mi-a plăcut din suflet.

paula-isabel-allende

Citatele de mai jos sunt câteva din cele pe care le-am subliniat cu pixul, parcurgând foile.

Scrisul e o introspecție îndelungată , o călătorie către grotele cele mai ascunse ale conștiinței, o meditație lentă. Scriu pipăind tăcerea, descoperind particule de adevăr, mici cristale care-mi cad în palmă și-mi justifică trecerea pe această lume.

Mintea alege , exagerează, trădează, evenimentele se estompează, persoanele se uită, până la urmă nemairămânând decât drumul inimii, rarele clipe de revelație ale spiritului.

La scară cosmică și istorică suntem neînsemnați, după ce murim nu se schimbă nimic, de parcă nici n-am fi existat, dar la scara mică a umanității noastre precare, tu, Paula, ești mai importantă decât propria-mi viață, și decât toate celelalte adunate la un loc.

Suntem de patru ani împreună și tot mai am pentru el aceași alchimie inexplicabilă din prima zi, o atracție puternică pe care timpul a nunanțat-o cu sentimente noi, dar care a continuat să fie materia primordială a legăturii noastre.

Viitorul nu există, există doar trecutul din care dobândim experiență și cunoștințe, și prezentul, care ține cât ai clipi din ochi, pentru că el s-a și transformat în ziua de ieri.

Tăcere înainte de naștere, tăcere după moarte – viața nu e decât un zgomot între două tăceri insondabile.

Reclame

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s