În ultimele zile

…am fost preocupată. Cu gânduri, cu senzații, cu un mic breaking off de la realitate, sau, mai degrabă, o altfel de cufundare în ea.

Sunt momente în care vrei să te detașezi, și fizic, și psihic, de situații, de persoane, de lucruri în sine, și nu poți, pentru că ele sunt făcute parcă să stea în tine, nu lângă tine. Să fie în creierul tău, nu în afara lui. Nu am de gând să încep să mă plâng pentru ce e și ce nu e, ce vreau și ce nu am. Întotdeauna am să cred că cea mai mare valoare a unui om e mintea, și modul cum o folosește, spre bine sau spre rău, e o alegere. Inteligența e, pe cât de constructivă, pe atât de distructivă.

Oamenii spun să te forțezi mereu. Să continui să faci ceva, atunci când tu vrei pauză. Îți spun că trebuie să perseverezi, să nu stai, că nu e timp de stat. Mai ales când ești tânăr, ți se creează o grilă de viteză pe care trebuie să te miști spre succes ca să nu dai în partea cealaltă.

E stresant. Dar și adevărat. Am momente, care des se transofrmă în zile, când încă simt că nu știu cine sunt. Simt că nu pot privi un străin în ochi și să îi răspund la întrebarea Cine ești tu? cu Eu sunt Diana, am de gând să fac asta pentru că iubesc să fac asta și nimeni nu mă poate opri, prin nimic.

E greu să fii tu, uneori. Apreciez oamenii care pot să fie ei, deși sunt mulți la care văd, dincolo de dorința de a face un lucru definitoriu pentru viață ( daca există, într-adevăr, ceva definitoriu), o obligație, o alegere forțată, o societate, o familie. De ce? Poate pentru că vorbele acelei persoane o înclină spre altceva, pasiunile, sau lucrurile pe care le iubea mai demult. Tendința oamenilor e spre bani, nu spre pasiune. Încă nu știu dacă pasiunea are un moment fix când apare în viața ta și se stabilește acolo sau dacă intră treptat în tine.

În fine, voiam să scriu ce am făcut în ultimele zile și am început să vorbesc despre pasiune. Da, pentru că pasiunea încă e una din problemle mele, și iarăși realizez că folosesc prea des cuvântul încă.

În ultimele zile am trecut de la fericire la tristețe și invers cu puterea fracțiunii de secundă. Știi ce e bizar? Că acum, când termin articolul ăsta, mă simt bine. Ca și cum e ceva ce trebuia să fac de mult. Probabil că asta e pasiunea mea.

Va veni și o certitudine, dar până atunci…

people-judge

Reclame

5 gânduri despre „În ultimele zile

  1. Toti avem momente in care nu stim cine suntem, cred si desi as vrea sa ma insel absolut toti traim ceea ce ai trait tu zilele astea. Mie mi se intampla sa spun : ,,ce frumoasa e viata” si doar peste un minut ,, m-am saturat”, realitatea este ca nu ma voi satura niciodata de ea, doar ca am momente de ,, agonie si extaz” 🙂

    Apreciază

  2. daca ai descoperit ce te face sa te simti bine, eu zic sa te concentrezi in acea directie si sa mergi inainte fara pauze, fara viteza, ci agale, ca sa ai timp sa vezi si sa auzi tot ce te inconjoara!

    Apreciază

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s