Şi cred că trecutul trăieşte

timpul_trece

Eşti în autobuz, pierdut prin gânduri îndepărtate, apropiate, nu contează. Tot ce contează e melodia care începe. Melodia pe care parcă ai ascultat-o acum mulţi ani, prea mulţi. Şi totuşi, un sunet de pian domol şi o voce care promite siguranţă te fac să tresari. Te zdruncină şi vezi fiecare moment care a trecut din ziua aia până în cea de azi şi apoi nu te mai gândeşti decât la cât de grăbit e timpul şi cum vrea să îţi fure atât de multe clipe.

Cum de ne legăm atât de strâns de muzică, de parfum, de imagine? Fiecare zi e marcată de lucrui cărora nu le realizezi importanţa decât după ce ani întregi vor fi trecut şi viaţa ta se va fi schimbat. Ce simţi? Nostalgie? Cine nu o simte? Dezamăgire? Da, uneori e prea greu să accepţi că momentul nu e făcut să rămână. Că tu ca femeie, poţi să plângi pentru ce ai avut, pentru oameni, şi tu ca bărbat poţi să simţi prea intens că îţi e dor de aceleaşi lucruri.

Poţi să te simţi singur chiar dacă ai tot ce îţi doreşti, uneori, doar pentru că undeva, în timpul ăsta dur, s-au pierdut momente, senzaţii, vise copilăreşti, siguranţa şi căldura. Şi doar îţi e dor, pentru că ştii că porţia pe care o primeşti acum e limitată.

Uneori îmi e frică şi nici eu nu ştiu de ce. De pierderi, de suferinţă, de moarte, de faptul că o să mă trezesc într-o zi într-un loc şi nu am să ştiu unde sunt. Şi ştii, e doar o stare- Mâine îmi voi vedea lumea la picioare, tinereţea în faţă, viaţa în mâini, viitorul care zâmbeşte larg. Şi totuşi, nu trăim cel mai sincer în extreme? Extazul e fericire, teama e tristeţe. Ştim mereu de ce suntem fericiţi , dar tristeţea are prea multe explicaţii ca să fie vreuna plauzibilă sau doar nu are niciuna.

Ştiu doar că omului îi sunt rezervate întoarcerile în timp, legătura cu trecutul, tânjirea după un sentiment trăit, cumva, cândva, şi pe care ştie că nu îl mai poate avea în aceeaşi formă, aşa cum îi sunt rezervate toate dorinţele fanteziste.

Sunt lucruri care ne urmăresc mereu, fie că aduc fericire, fie că te fac să te doară melancolia – părţi din tine.

Reclame

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s