Comparaţiile dăunează

largeUneori am impresia că perioada aia din viaţa unui om numită copilărie e o sursă minunată de inspiraţie.

Spuneam într-un articol mai demult că aveam în plan încă de pe la vreo 8 ani să ţin minte toate trăirile de atunci, toate lucrurile la care ai mei îmi spuneau „nu!”, toate momentele când mama nu mă înţelegea (fapt care ulterior a devenit

la ordinea zilei), aşa încât când la rândul meu voi avea copii, să mă pun mai întâi în pielea lor şi abia apoi să iau decizii.

Şi normal că nu am ţinut minte mare lucru. Decât că eu voiam să mă joc şi ea mă punea să dorm, că eu voiam să merg singură până la colega cutare şi ea nu mă lăsa. Chestii cu care ulterior am fost de acord. Dar un lucru clar e faptul că am fost veşnic comparată şi asta m-a chinuit destul de mult timp, şi încă mă chinuie.

Mama mea e genul de persoană căreia îi pasă de gura lumii. Şi dacă copilul ei nu intra la liceu la cea mai bună clasă, de informatică, nu era prea ok. Dacă nu îşi dădea silinţa să înveţe matematică şi fizică aşa cum făcea colegul exemplar, nu era deloc ok. Dacă nu îmi urmez acelaşi fir de viaţă, gen…”dă la o facultate calumea ca să faci o meserie bănoasă şi învaţă pe rupte pentru asta” eu nu sunt la fel de bună şi deci o dezamăgesc. Cred că nu va şti niciodată la momentul potrivit cât am suferit pentru lucrurile astea. Pentru că X ştia să facă tort cu nu-ştiu-ce foi-etaj pe când eu abia ştiam plăcintă cu mere. Pentru că eu nu îi împărtăşesc pasiunea de a sta în bucătărie în timpul liber ci îmi place să citesc.

De ce? E simplu. Voi sta toată viaţa dregând supe şi încercând reţete noi de prăjituri când soţul meu se va plictisi de ce ştiu să fac. Până atunci însă timpul e al meu şi faptul că scriu acum articolul ăsta care am impresia că se va mai întinde cu vreo 300 de cuvinte, e mai important.

Părinţi, nu vă comparaţi copiii. Nu îi forţaţi să vă urmeze visurile ci încurajaţi-i să şi le descopere pe-ale lor. Dezvoltaţi-i fără ameninţarea dezamăgirii. Învăţaţi-va copiii să lupte pentru ei, să fie motivaţi prin forţele lor. Ajutaţi-i să devină conştienţi de ele, pentru că altfel fie se vor trezi singuri la realitate, dar în schimb nu vă vor considera niciodată un punct de sprijin, fie nu o vor face şi vor considera că nu au atins standarde şi îşi vor petrece viaţa în umbra „modelelor”.

Toţi putem să cerem lucruri. Toţi putem să avem aşteptări şi să aşteptăm ca ceilalţi să le îndeplinească. Dar cum rămâne cu ambiţia proprie? Cum rămâne cu dorinţa de a fi unic prin realizări care se trezeşte într-un copil? Nu ai dreptul să i-o inhibi, ai obligaţia să i-o susţii.

Nu ai dreptul să îţi doreşti altceva, ci ai obligaţia să îi arăţi dacă greşeşte, dar înainte de asta, ai obligaţia să îşi dai seama dacă greşeşti tu.

Lumea se satură de clişee. Lumea adevărată, a viitorului, apreciază eu-ul propriu, bagajul de ambiţie, nu cărarea urmată cu forţa, care îl aduce pe om într-un alt grup omogen. Asta se întâmplă cu copiii care nu îşi dezvoltă forţa ci caută doar să îşi mulţumească părinţii.

Comparaţiile dăunează. Scurt.

Reclame

7 gânduri despre „Comparaţiile dăunează

  1. Nu-i bine sa comparam fratii intre ei, sau sa compari copilul tau cu altul de la scoala. Urasc afiramatia de genul: „Ia uite la Gigel, ce nota mare a luat sau ce frumos a desenat…tu de ce nu poti?”…:)

    Apreciază

    1. Da, exact la asta ma refeream. E o greseala cu urmari urate pentru un copil. Adica el, in loc sa isi descopere aptitudinile, sta sa se compare cu Gigel si poate ajunge sa il si urasca. Urat.

      Apreciază

  2. Pai fata draga, ala e viitorul, intelegi ? E statistica pura ! Lumea e plina de curve retardate ( mai ales in Romania ), vreo 99 % dintre femei sunt exact ca aia. Asa ca…pa pa normalitate, bun venit stadiu de maimuta… Inapoi la origini, intr-acolo ne indreptam…

    Apreciază

    1. Iarta-ma ca nu inteleg unde bati tu. Nu toti oamenii considera ca viitorul e plin de „curve”fara ocupatie. Fiecare alege cum vrea sa traiasca, sunt sanse mai mari ca o tipa din aia sa ajunga asa daca are niste parinti conservatori, care o ingradesc, decat daca are parte de o educatie care sa ii deschida orizonturile.

      Apreciază

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s