Ea e frumoasă ?

ea e frumoasa

Când e o femeie frumoasă? Când o judecă ochii şi vorbele tale, când o judecă el-ul ei sau când se judecă singură?

Când are rochie strânsă şi pantofi înalţi de lac sau când o vezi numai în tricoul lung prin casă? Îmbrăcată sau dezbrăcată?

Dacă aş fi bărbat mi-aş dori femeia care nu are nevoie să îi spun eu zilnic că e frumoasă. Şi totuşi, mi-ar plăcea să i-o spun, în momentele alea când ar sta concentrată şi i s-ar vedea un mic rid pe frunte, când ar fi somnoroasă şi ar avea un zâmbet drăgălaş, când ar spăla vasele şi s-ar chinui cu o şuviţă de păr care îi tot pică pe frunte.

Şi alt totuşi, mi-ar plăcea să aibă atâta încredere în frumuseţea ei, încât fiecare compliment pe care i l-aş face să nu o surprindă prin ce înseamnă el, ci pentru momentul ăla neaşteptat în care i l-am zis.

Dar nu sunt bărbat ,însă ştiu că încrederea contează. Ştiu că unei femei îi pot spune 10 bărbaţi pe zi că e frumoasă, dar dacă ea nu o simte din adâncul ei, ci doar trăieşte o bucurie de moment, vorbele lor nu au nicio valoare. Imediat va crede că gusturile sunt pur subiective şi că poate frumuseţea aia e doar o aparenţă. O superficialitate.

Mă gândeam la toate dimineţile frustrante prin care trece o ea, o femeie obişnuită, cu un job obişnuit, un animal obişnuit, o părere obişnuită. Mă gândeam la mine care,în cea mai mare parte a timpului mă consider frumoasă, sau, cel puţin, sunt împlinită cu mine. Am zilele mele în care adun, scad, înmulţesc defecte. De ordin fizic pentru că celelalte fac parte din mine şi mă construiesc. Şi în dimineţile alea,  în care mă dau jos din pat, încerc să fac tot posibilul femeiesc pentru a îmi place cum îmi stă părul, cum se aşază eyelinerul, ce îmi exprimă privirea, dar cu toate acestea, nu îmi iese mai nimic, în dimineţile alea ies pe uşă cu senzaţia unei zile proaste. Dar ziua aia trece, apoi sunt iar eu, iar cea care mă iubesc pe mine însămi.

Dar ea? Există undeva o ea pentru care zilele grele sunt interminabile iar frumuseţea încă pare o taină încuiată.

Ce defineşte femeia frumoasă? Depinde. În mintea mea e o brunetă de 1,70, ten măsliniu, degete lungi, cu un păr bogat, ochi verzi sau căprui şi care poartă pantofi stiletto. Vezi şi tu că pantofii stiletto fac diferenţa. Bruneta cu păr bogat putea să poarte teneşi şi tricouri largi, şepci şi hanorace, şi pentru mine frumuseţea ei să se fi ascuns pe undeva în spatele lor şi nici să nu o văd.

Îmi imaginez femeia frumoasă în primul rând  femeie şi ştiu că o femeie care nu are grijă să îşi expună delicat şi subtil, dar în acelaşi timp clar şi pronunţat feminitatea, nu are dreptul să se plângă că nu e frumoasă.

Da, frumuseţea e subiectivă. Poate o femeie fără rafinament e frumoasă, pentru că are trăsături frumoase, şi goală hainele ei oricum nu mai contează. Dar va veni o zi când frumuseţea trăsăturilor se va duce, şi atunci stilul ar trebui să îi fie bază a feminităţii. Stilul

Reclame

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s