Fictiv – iubeşte-l

Ador să mă gândesc la toate zilele în care ne vedem şi mă ţine în braţe ca si cum nu ar mai fi ziua de maine. Ştii, într-o zi, cand nu mai eram nici în pat, nici lângă foc, ci în miezul ăla vuitor de aglomeraţie urbană, mi-a zis că i-ar plăcea doar să mă ţină în braţe. Să profite de liniştea mea, de senzaţia de căldură pe care i-o da spatele meu lipit de pieptul lui. Şi a fost mai el cum mi-l visam eu decât niciodată. A fost romantic, un fel de el obişnuit, dar mai profund. Mai dezgolit.

Am realizat atunci că momentul în care un bărbat se detaşează de instinctul  primar, de nevoia de trup si ajunge să îţi vrea şi sufletul, clipa aia în care se intoarce brusc spre tine şi îti spune că eşti totul ăla care îi face inima să vibreze, e momentul în care tu ar trebui să îţi dai seama că îl ai. Da, tu, femeia care îl dorea de atâta timp. Femeia care candva îşi aglomera nopţile cu gânduri către el, care abia aştepta să îşi termine rutina zilnică şi să se cufunde în vis. Iar acum el e al tău. Îţi spune că îi aparţii şi că şi-a dat seama de asta poate prea târziu.

imagnidragoste

Tu îi spui că târziul nu există şi încă încerci să te trezeşti din vis, crezând că ziua de azi e doar un alt rod al imaginaţiei tale însetate de el. Şi apoi e al tău. Îţi face mărturii ca şi cum fiecare zi care trece îl apropie şi mai mult de tine, cea pe care timpul şi spatiul sau poate doar o conştiinţă aglomerată nu l-au lăsat să o cunoască până acum.

De ce pierdem ani din viaţă căutând o dragoste motivată? De ce nu iubeşti ceea ce ţi se oferă, o femeie dezbracată de orgoliu care îţi bate la uşă şi  te implora să o iei, iar apoi îţi atârnă un bilet de clanţă- “caută-mă!”. Ca să o iubeşti atunci când îşi schimbă adresa şi când tot timpul care a trecut te va face sa o vrei. Dar ce mai contează? O iubeşti  şi acum pare că fiecare lacrimă care i-a atins vreodata faţa a facut-o frumoasă. Femeie.

Mi-aş dori ca toate femeile să aibă un bărbat care să le facă să se simtă femei atunci când ele uită că sunt. Când se văd urâte şi debusolate, când dimineţile vin cu stări sufocante de nelinşte. Mi-aş dori pentru că nimic nu te face să îţi simţi viaţa curgând prin vene aşa cum o face entuziasmul pulsului accelerat.

Iubirea e singurul sentiment care te urcă pe munţi înalţi de fericire creând în acelasi timp punţi de frustrare. Şi totuşi, iubim pentru că asta ne face să ne simţim femei. Nici cariera pe care am dobândit-o la 35 de ani, nici banul cu care ne cumparam cizmele de 15 milioane, nici bomboanele de ciocolată umplute cu coniac nu ne fac să ne simtim la fel de femei precum o face barbatul de lângă noi.

În zadar o femeie işi va slăvi independenţa, pentru că oricât de sus îşi va ţine capul spunând că nu are nevoie decât de propria putere, sufletul ei doar mai pune un lacăt la celula de sentimente care strigă după libertate.

Vreau să iubeşti şi să continui să iubeşti. Chiar şi atunci când fiecare zi pare doar o parte integrantă a unui nimic. Să il vrei pe el a tău la fel de mult chiar dacă te seacă, chiar dacă simţi că te respinge şi că te aruncă, că îţi ignoră toate ţipetele puse atent în foi. Vreau să iubeşti pentru că iubirea cheama o altă iubire. Nu rămâne niciodată singură.

Reclame

8 gânduri despre „Fictiv – iubeşte-l

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s