Intrebari simple dar fara raspuns. Nu gasesti nici definitia, nici exprimarea, nici negarea nici nimic, pentru raspunsurile lor. Te simti gol dar in acelasi timp plin, simti ca iti lipseste ceva dar teoretic e totul la fel ca si ieri, ca si alaltaieri. Bine, poate ca alaltaieri nu. Ca acum o saptamana, sau doua. E destul de ciudat pentru ca primesti intrebari si, cum spuneam, nu stii sa dai un raspuns. Si oamenii mereu vor un raspuns, o explicatie.
Viata e in sinea ei un drum cu suisuri si coborasuri. Cand te salta ca pe trambulina cand te tine jos ca si cum ai fi de fier, fara flexibilitate. Ce e ciudat la noi? Mereu avem inclinatia sa spunem ca ne lipseste ceva. Si rareori avem starea de implinire. Oricum ar fi, articolul asta e altul abstract, filosofic sau cum mai vrei sa spui.
Cand analizezi prea mult, simti ca ti se inunda mintea de idei si toate alearga in directii diferite ca si cum ar vrea sa iasa dintr-o cusca si se lovesc de gratii. Cand vrei sa te schimbi, mai patesti ca fiecare pas inainte sa traga altul inapoi, din nou, ca si cum ai fi legat cu o funie de picior si forta si-ar spune cuvantul.
Da, asta se intampla in ziua aia cand te-ai trezit cu fundul in sus, cand nici mancarea nu ti-a placut, nici televizorul nu a fost prea prietenos, nici netul nu mai parea de calitate si nici scrisul tau parca nu mai e la fel. E o stare, o senzatie, un sentiment. Care e diferenta intre ele, de fapt? Starea mea ca te iubesc pe tine, senzatia mea ca te iubesc pe tine, sentimentul meu ca…te iubesc pe tine. Le spun pe toate si le simt la fel. Dar starea mea azi poate e trista, senzatia mea e ciudata si sentimentul meu e tot ca te iubesc pe tine.
You know, sunt lucruri care raman la fel, ceea ce trebuie sa ramana e in tine mereu, indiferent ce nu iti place, ce te doare, ce te rupe. De cat de mult vrei sa fii mai vesel si cat de mult vrei sa te complaci pentru ca iti e prea lene sa te ridici. Lene sau greu sau imposibil teoretic, ma rog, tot acolo ajung.
Sunt intrebarile alea pe care astia cu ganditul, cu analizatul, cu despicatul firului in sute, ni le punem cand ceva nu e la locul lui. Spre exemplu, e ceva in neregula cu mine daca plang prea des? Daca rad prea zgomotos? Daca imi e frica, uneori, sa nu pierd? Daca imi e greu sa ma acomodez, sa trec dintr-o zi in alta usor? Daca nu imi place sa am dubii, sa nu inteleg, sa nu mi se explice, sa nu fiu contrazisa?
Cert e ca cu cat te bagi mai tare intr-un gand, cu atat iti e mai greu sa iesi. Dar o faci, e doar un gand, nu un labirint.
BLOG SIMPLU 