Iubesti…sau cum?

Nu inteleg relatiile in care iubirea apare dupa o luna. La oameni maturi. Nu inteleg dragostea la prima vedere, nu inteleg oamenii care iau decizii pripite, la modul ca astazi imi cunosc iubitul si peste trei luni accept sa ma marit cu el. Si o si fac.

Nu stiu la altii cum e, dar eu realizez pe zi ce trece tot mai bine ca sa iubesti pe cineva implica mult mai mult decat o declaratie de dragoste in sine. Stai, asta am realizat de mult. De fapt, imi dau seama tot mai mult ca o relatie cunoaste multe forme pana sa devina solida, capabila, matura. Iar atunci cand devine, inca e pusa la incercari, ca si cum cineva de undeva isi spune „Vreau sa vad ce fac astia, vreau sa stiu cat de tare se tin pe pozitii.”. Si cand unul se lasa… e important ca celalalt sa nu o faca. In fond, completarea e tot.

Si nu ma refer la lucruri banale si la relatii de copii de clasa a noua. Mai demult frecventam TPU.ro si sincer, ce era acum un an pe site te facea sa ajungi la vorba aia ca „noua generatie nu are viitor”. Copii care stateau toata ziua on si cautau raspunsul la „Cand imi voi gasi marea dragoste?”. Oh, gata, nu vreau sa-i critic, nu acum.

Problema e cu iubirea. Oamenii iubesc cam aiurea. Ori se baga in „relatii” si se iubesc dupa o saptamana, ba insista sa ramana in relatii daunatoare, ba se forteaza sa faca pe plac, ba isi strica viata cu gelozie exagerata, ba vezi barbati ca isi bat nevestele din „prea multa iubire”, ba femei obsedate de a capta atentia in orice mod.

Prea putina civilizatie si prea reduse principii, cred ca asta imi e impresia despre ce vad in jurul meu.

Imi place relatia de 3 ani a prietenei mele care aparent, e minunata, pentru ca e expusa peste tot, sau, cel putin, ea o expune asa de bine incat pare totul plin de respect, afectiune, armonie.

Nici cei care sunt de un an impreuna si sunt fericiti ca au rezistat atat, si incep sa inteleaga care e „cheia” nu sunt rai. Chiar adorabil ca desi tineri, se vad impreuna.

Iubesc relatia mea, pentru ca stiu ca certurile nu tin, ca timpul are o valoare mai mare decat vorbele „aruncate”, ca simt ca exista intre mine si el legatura aia care trage tare atunci cand unul se da inapoi.

Am zis mai demult despre respect si incredere. Faza cu increderea e mereu pusa pe niste piloni. E sustinuta bine, dar nimic nu garanteaza ca fiecare stalp e indestructibil. De-aia probabil, e punctul cel mai sensibil.

Sa ai incredere ca intelege, ca te ajuta, ca poti plange daca vrei, ca orice tampenie pe care altii ar crede-o de nedescris, el sau ea o va pastra si va rade cand si-o aminteste. Si incredere ca face totul ca sa protejeze „amandoi”-ul din voi.

Deci, cam cum e relatia ta?

Reclame

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s