Stie toata lumea ca, de ceva mult timp incoace, scoala a devenit un fel de inchisoare democratizata. Adica esti obligat sa mergi ( ok, poate nu neaparat, decat 10 clase) si esti obligat sa ramai, 6 ore, suportand in general reguli stupide gen „nu poti iesi pe poarta liceului pana nu termini orele”, asta in contextul in care e pus acolo un portar care iti vorbeste dupa cheful lui. Ca si cum ar fi gardian intr-o inchisoare, exact asa. Si ai incerca sa evadezi chiar.
In contextul in care esti obligat moral sa faci mediatii pentru a lua bac-ul la matematica, fie ca esti tu la profil tehnologic sau la mate-info. Si nu numai la matematica. In contextul in care din 15 profesori poate numai 3 sunt interesati sa le intelegi materia, iar restul dau doar cu prezenta. Si cu spiritul de gluma.
Cand nu ai „voie” sa faci x lucru. Cand trebuie sa inveti de frica, pentru ca nu are nimeni abilitatea, calmul, psihologia si tactica de a te determina sa inveti din placerea de a iti descoperi pasiunea, nu din teama de esec. Cand daca iti pasa de tine, te stresezi cand vezi ca nu reusesti, ca nu iti place, si te intrebi de ce. Oare chiar nu se gandeste nimeni ca e ceva in neregula? Intr-un sistem bolnav in care exista prea putine optiuni, prea multa sobrietate, prea multa gandire inchegata in jurul unor principii vechi? Si principiile astea vor sa se modernizeze cica. Strigam suuus si tare ca Romania se occidentalizeaza. Hah, ar fi bine, din pacate doar avem impresia ca o facem. Noi niciodata nu facem ceva ca la carte, ne place sa improvizam. Asa e si cu scoala, amestec intre modern, vechi, comunist, democratic.
Ajungi sa crezi asta atunci cand iesi din multime. E ca atunci cand simti ca vrei altceva, si nu e ca si cum ai da vina pe exterior pentru neputinta ta, pentru ca de fapt, tu esti prea revoltat ca sa mai inchizi ochii la atata prostie. Prostia care te indeamna sa crezi ca daca nu stii, nu esti bun.
Scolile noastre sunt impanzite de favoritisme si de alegeri gresite. Din 2.000 de elevi, cati sunt multumiti? Cati nu isi urasc profesorii pentru ca nici macar nu le-au retinut numele dupa 4 ani de ore cu ei? Cati nu injura ceasul dimineata, cati se gandesc ca o noua zi e o noua oportunitate de a invata ceva nou? Cati au inteligenta emotionala, cati au maturitatea viziunii unui viitor? Si dintre cei care il vad, cati il vad promitator?
Da, putini.
E nu trist, ci dezamagitor ca iti dedici ani din viata unui curs scolar care in loc sa iti arate incotro sa mergi, te face sa te pierzi inainte sa descoperi drumul. O fi viata o lupta, dar cum lupti cand nu stii pentru ce? Scoala nu ne transmite nimic, si cu influenta sau fara, simt ca ma conving zilnic de asta.
BLOG SIMPLU 
Fiindca scolile noastre sunt impanzite de favoritisme si de alegeri gresite scoala mi s-a parut un chin,mare bucurie am avut cand in sfarsit totul sa terminat
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Diana'S and commented:
Unele lucruri merita repetate la nesfarsit.
ApreciazăApreciază
Ma bucur sa vad lume care gandeste asemeni mie. E un sistem de invatamant dezastruos, iar problemele care apar ulterior sunt dezastruoase. Ajungi sa lucrezi in domenii pe care, peste ani, descoperi ca le detesti, sa fii un incuiat si sa-ti dai seama c-au trecut anii pe langa tine, ani in care-n loc sa te dezvolti, ai facut meditatii pentru a reusi sa iei BAC-ul.
ApreciazăApreciază
Da, ai dreptate. În ziua de azi copilul urăște scoala, urăște profesorii, se duce din obligație la școală. Profesorii nu-și fac treaba, se fac neînțeleși pentru a lua ore de meditații la ei cu scuza că nu-i ajung copilului orele de la școală. Din an în an e tot mai rău… Am 2 copii mici și nu știu unde se va ajunge, cum va fi când vor merge la școală.
ApreciazăApreciază
Cred ca in primul rand, nu trebuie sa te lasi condusa de instinctul parintilor de a isi obliga copiii sa faca ceva ce nu le place. sa invete ce nu le place. sa ii incurajezi, mai degraba, sa isi descopere pasiunile, de mici. Un copil, daca are intelegere si e impins spre o pasiune, spre lucrul din placere, spre dezvoltarea intr-o anume directie, de drag, reuseste in viata, chit cava fi inginer, doctor, writer, si asa mai departe.
Mi-ar fi placut ca parintii mei sa nu fi fost genul old-style, care cred ca trebuie sa fac ceva de ochii lumii. Sa nu ii fac de ras, s anu dezamagesc, etc. Se intelege aluzia. 🙂
ApreciazăApreciază